Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 33.

Daria POV..

Dupa doua ore, abia am putut sa imi revin de la acea palma data de Harry. Aveam ochii inca umezi si tremuram toata. Ma resimt cu greu, si nu m-am clintit din locul unde corpul meu a cazut de la impactul cu palma lui. Nu puteam sa inteleg de ce a facut  una ca asta si ma durea enorm de mult gestul lui.

Nici eu nu am reactionat tocmai corect, dar gestul lui a fost mult prea deplasat. Mi-a distrus inima si mai mult decat atat ma doare  asa de mult ca il urasc.

Mi-am sters lacrimile inca existente in ochii mei, dar nu imi gaseam puterea sa ma ridic. Imi era bine in acel colt intunecat, unde am plans. Imaginile derulau iar si iar in fata ochilor si asta imi facea ochii sa se umezeasca din nou. Nu stiam cum sa le opresc si nu stiam cum sa scap de aceasta senzatie de durere din piept.

Cuvintele lui rasunau ca un ecou in mintea mea, si chiar vroiam sa se opreasca. Acel "Du-te dracu!" spus cu atata ura de catre el mi-a facut inima sa se rupa in mii de bucatele. M-a distrus complet si m-a facut sa il urasc atat de tare incat daca ar muri, nu m-as prezenra la inmormantarea lui.

Cu toate ca el este un nemernic ipocrit si fitos, este un nemernic ipocrit si fitos pe care il iubesc. Nu stiu de ce o fac, dar chiar o fac. Dupa Luke nu mi-am imaginat niciodata ca o sa mai iubesc oe cineva in asa masura. Ma raneste atat de tare incat as vrea sa il omor cu mainile goale, dar in acelasi timp nu i-as face rau pentru il iubesc atat de mult. Nu mi-am imaginat ca el o sa fie cel care o sa imi faca inima din nou sa bata.

Pana la el nu am mai simtit nimic pentru nimeni, doar o puternica atractie de amicitie, dar nu sa pot spune ca imi place de cineva incat inima mea sa bata pentru el. Este chiar placut sa simt din nou acest sentiment, chiar imi place cum se simte si ma bucur ca am ocazia sa il simt din nou. Dar cu Harry este totul diferit, oricat de mult l-ai iubi, tot iti vine sa il lovesti, dar bataia se ma primeste si din dragoste. Corect?

Argh! El este imposibil. Atat de mult as vrea sa nu simt absolut nimic pentru el, dar imi este asa de imposibil. Buzele acelea rozalii, care ma fac sa ail sarut atunci cand le privesc. Acei ochi de jad care ma elecrizeaza si ma fac sa ii privesc neincetat. Acea voce barbateasca puternica, ragusita uneori dar si copilareasca este ca o melodie frumos creata pentru auzul meu. Corpul sau inalt, atat de ipunator, muschii lui care sunt perfecti sculptati precum acele statul din Grecia Antica. Imbracamintea lui de un negru precum noatea, ii sta atat de bine si ii pune muchii in evidenta. Trasaturile fetei sale sunt atat de perfecte, acele gropite extraordinare care te fac sa crezi ca picioarele tale sunt din jeleu.

Daca as putea sa il descriu pe acest baiat in mai putine cuvinte, as putea spune, fara exagerare, ca este mult prea perfect. Niciodata nu mi-am imaginat ca o sa ma indragostesc de el. Iar tatuajele lui completeaza mult prea bine toata acesta imagine perfecte. Este ca si cum ar fi scos dintr-un basm din secolul 21.

O lumina orbitoare m-a facut sa imi pierd gandurile, facandu-mi ochii sa se inchida din cauza luminozitatii puternice. Am incercat sa vad cine se afla in fata mea, dar intunericul nu imi permintea sa fac asta. Imaginea lui impunatoare ma umbrea complet, iar lumina difuza de pe hol nu ma  prea ajuta in a deschifra persoana ce se afla in fata mea. Am inghitit in sec atunci cand am realizat ca s-ar putea ca Harry sa se afla in fata mea si poate s-a intors sa imi mai spuna cate ceva, dar am rasuflat usurata cand lumina s-a aprins si am putut vedea fata ingrijorata a lui Stefan.

-Ce s-a intamplat cu tine? -zise ingrijorat si venind catre mine sa ma ridice de jos-

-Nimic.

-Cum nimic? Daria tremuri toata.

Am inghitit in sec nestiind ce sa zic. Intr-adevar tremurat toata si nu imi puteam tine echilibrul, dar asta nu inseamna ca am patit neaparat ceva. Poate doar imi este rau.