Nerd at past||Vol1||

Capitolul 1

Soarele  dimineții târzii străpunge materialul subțire al perdelelor, iar fascicule de lumină se propagă pe față mea, creându-mi o stare de incomoditate, astfel că mă ridic în fund pentru câteva momente, prăbușindu-ma pe partea opusă a patului.

— Karina, Ash–vocea veselă a mătușii se face auzită de la parterul casei– trezirea!

—Cobor în cinci minute, mamă! urlă verișorul meu , din camera alăturată.

— Acum cobor din pat, strig înapoi.

—Vă aștept, iubiți mei, grăbiți-vă, totuși!

Sar dintre așternuturi, grăbită spre dulapul din partea opusa a camerei. Deschid ușile si inspectez pentru câteva momente opțiunile pentru astăzi. Îmi aleg, totuși, puțin adormită, ceva larg și pastelat, îndreptându-mă cu pași târâși spre duș. Iau de la intrarea in baie un prosop și pășesc pe gresia rece din baie.

Aleg sa fiu o persoană cât mai simplă și sinceră, nu îmi place să atrag oamenii după situația financiară, si cu atât mai puțin după aspectul fizic și vestimentație. Dacă îți par o persoană frumoasa cu care ti-ar plăcea să interacționezi, atunci, ma bucur, și da, m-aș bucura să port o discuție cu tine. Însă am ales să nu fiu tipa cu decolteu și machiaj strident, pe care o observi la la holuri distanță și care îți înțeapă creierul, prin nas, cu parfumul ei. Nu, în nici un caz. Prefer oricând sa miros a săpun și poate ocazional a parfum dulce și aproape insesizabila, cât mai aproape de un miros regăsit in natura. Rare sunt momentele în care port mascata, și și mai rare sunt acelea în care folosesc și altceva.

Îmi mai las, încă câteva momente, gândurile să îmi abunde creierul stresat de la noaptea trecută în care învățasem intens pentru posibilul examen de astăzi de la geografie.

Ies după ce îmi repet in gând și mă mai strofoc puțin asupra solurilor și mozaicului pietrografic pe care îl pot găsi in diferite unități de relief și zone geografice ale Europei. Europa îmi trebuia mie.

Îmi șterg pielea de stropii călâi de apă și îmbrac hainele părăsite pe scaunul de lângă cadă. Mă privesc în oglindă și îmi netezesc cu palmele tricoul și materialul pantalonilor în jurul fundului.

Ies din încăperea aburindă și îmi caut peria pe măsuța cu oglindă și îmi descâlcesc firele de păr, prinzându-mi, mai apoi, un coc lejer in vârful capului. Mă îndrept spre ușă recăpătând de pe podea rucsacul si perechea de pantofi pe care o vreau astăzi. Cobor scările, sărindu-le pe unele dintre ele, și intru în bucătăria luminoasă a casei unde dau cu ochii de Sarah și Ash. Îi salut cu un "Bună dimineața" călduros și îmi caut un suc natural prin frigider.

—Kari?

—Da, Ash?îi răspund eu, închizând frigiderul și așezându-mă la masă. Cu ce te pot ajuta, dragă? continui să ii răspund când observ că nu îmi mai spune nimic, doar stand si privindu-ma cu un zâmbet tâmp pe chip.

— Voiam să îmi dai topingul pentru clătite.

—Ești așa nătâng încât  nici măcar siropul nu poti întinde mâna să îl iei–urăsc când alege să se comporte ca un copilaș de câțiva anișori pentru a te enerva decât să facă singur ce vrea. Iau de pe masă siropul de arțar, poftim, îi zic trântindu-i sticla peste clătite.

—Mulțumesc...cred.

—Doar mănâncă, viezure!Ash, în schimb, se schimonoseste și eu îmi scot limba înspre el.

—Mâncați si terminați cu prostiile , o să întârziați și eu nu am chef să fac curse cu mașina pe stradă ! apare de nicăieri unchiul bătându-mâ pe umăr.

Îndată ce am terminat de mâncat micul de jun, eu, Ash și unchiul am pornit spre liceu, observând liniștită că astăzi traficul nu este atât de dens la aceasta ora, iar Aaron nu are sa ne țină vreo morală despre cum din cauza noastră acum vom întârzia la ore, iar el la nu știu ce întâlnire cu un client oarecare.

*

Anjunși în fața liceului, Ash mărește pasul, aproape alergând, într-o încercare urâtă de a scăpa de a fi văzut împreună cu mine, după ce imi urează ore ușoare și spor la presupusul examen. Îndată toți imbecilii se întâlnesc și il pierd pe Asher ușor din raza vizuală.

Păcat că peste câteva minute, aflându-mă în fața vestiarului meu, îi văd pe băieți venind spre mine.

—Uite și șoricelul nostru.

—Ce cărți ai tu aici ? Le-ai învățat pe de rost ?

—Stii unde vine fiecare semn de punctuație ?

—Cum poți să ieși așa în lume, spalacita mica, zici ca doar ce ai ieșit de la o lichidare de stoc a unui SH?!

—Hai să plecăm , să nu o ținem , să nu intarzie la a ajunge cu cinci minute mai devreme în clasă ! spune Ash badjocoritor dupa care își ia pămpălaii și dispare după colț.

Nu înțeleg cum niște auriți ca ei pot fi atât de venerați de toate fetele din liceu, nu zic că ele ar fi mai bune, însă totuși.

*

La finalul orelor, ca de obicei, îl aștept pe Ash în fața porților roșii, metalice, ale liceului. Mai diferit ca în toate zilele pana acum, Ash se lasă așteptat mai bine de un sfert de oră, iar eu încep să îmi pierd răbdarea când căsuța vocală a telefonului său îmi răspunde in nenumărate rânduri in locul său. Îmi mai întorc o dată privirea spre curtea instituției și îl observ, într-un final, venin nervos.

—Ash, ce ai pățit ? Ai primit vreo notă mică ? Ai facut iarăși vreo porcarie și ai primit detenție ? îl întreb când ajunge in dreptul meu.

—Pai da..

—Da ce?

—Am detenție, spuse morocănos, trecându-și mâna prin păr .

—Are rost să te întreb ce tâmpenie ai mai facut?

—Nu, zic și singur!

— Ești invitatul meu, te ascult.

—Păi , ai auzit că, în pauza de masă, la cantină, Ryan era să își ia bătaie de la nemernicul de Ian?

—Nu, eram știi tu unde.

—La bibliotecă . Oricum, Raisa, iubita lui Ryan, și-a băgat coada cu rusul ăla afurisit. Atunci când idolul de Ryan a aflat, s-a dus să vorbească cu Ian. Dar, după cum sunt rușii, plini de ego și cu războiul în sânge, printre picăturile de votcă, a sărit la gatul lui Ryan, luându-l pe nepregătite, făcând spectacol . Știu că se descurca și singur și ca e mai puternic decât Ian dar, nu putem să stau si să privesc, e prietenul meu, pana la urma!

—Dacă Ian e un om idiot, asta nu înseamnă ca trebuie să îl amesteci în același oală cu toți rușii, Ash! Oricum, ca un prieten bun, ai sărit și l-ați bătut pe Ian, ca o echipă , nu-i așa ?

—Scuze, da, ai dreptate, dar omul asta e sub oricare nivel de moralitate. Și da, asta am făcut, ma judeci?

—Nu neapărat, dar apreciam dacă găseai o cale alternativă. Vacanță de vară este la o distanță enorm de mică și, curând, scapi de pedepsele directorului, bine, îl ai acasă pe Aaron. Și, apropo de el, azi nu vine sa ne ia, are ceva treabă.

—Ai dreptate, ce treaba?

—Nu am întrebat , iar dacă aș fi făcut-o ar fi spus că nu ne privește.

—Asta așa e, uneori am impresia că e vreun gangster periculos!glumește, râzând.

Facem în jur de 40 de minute până acasă, timp în care vorbim despre absolut orice. Ajungând acasă, o găsim pe Sarah gătind, ne salută puțin aiurită și ne anunță că are ceva de vorbit cu noi.

Orice urmă de spoiler va fi ștearsă, mulțumesc frumos!