Nerd at past||Vol1||

Capitolul 57

Mereu am fost cea rationala . In relatii ,in grupul de prieteni,oriunde,oricand. Dar acum rationalmentul meu dispare treptat.

Tot ce mi-am dorit a fost sa imi revad iubirea vietii. Sa o strang in brate ,sa o sarut,sa imi sprijin fruntea de pieptul sau puternic...sa plâng de fericire.

Eu plang de durere. De durere ca iubirea mea sta la 10 metri departare de mine,si stiu ca nu o pot strange in brate ,sarut,nimic. Existe doar o piedica. Dar nu pot trisa. Sunt corecta si asa o joc pana la final.

Dar cum am zis,rationalmentul meu se distruge treptat. Usor,usor se face praf si s-ar putea sa vreau sa joc murdar ,dar sa pierd oricum. Imi e destul de clar ca daca vreau sa trisez o sa pierd jocul. Un joc imaginar al orgoliului si al raționamentului.

Ce:Karina,scumpo?!

Acum am realizat ca plangeam . Il priveam cum zambeste,zambetul de care imi fusese asa dor..

Asa se joaca dragostea. Unul zambeste ,celalalt plange.

Obrajii imi ardeau. Plangeam.Ma durea sufletul. Si chiar este o durere crunta. Te seaca de puteri,de zambet,de licarirea ochilor,de culoare,iti opreste respiratia,si simti cum usor,usor,te sufoci.

Te sufoci cu un amalgam de durere si lacrimi.

Am inspirat adanc aer in piept si am iesit afara din cladire pentru a lua aer.

Celine ma urmase si acum statea la cativa pasi distanta de mine,privindu-ma de parca imi putea simtii durerea.

Cum e sa aflii ca persoana iubita tie sta langa o alta care ii face rau?

Daca nu stiti voi,va zic eu!Doare ,doare al naibii de tare,te sfasie pe interior si te decoloreaza pe exterior. Devii alb,neutru,esti lipsit de vlaga si zambet.

Cum ar fii sa invatam sa fim fericiti?!

Nu,nu doar sa zambim,sa privim inainte si sa sa plangem de fericure ca exista un inainte,ca exista un maine.

Da,lumea ar crede ca suntem nebuni.Da,imagineaza-ti ca te intreaba cineva de ce plangi ,iar tu sa ii zici ca exista un maine. Da,poate fii un maine mai rau ca azi,dar mai bun ca ieri,insa exista si stii ca o sa te mai poti bucura de viata. Fiind ca asta e cu adevarat important. Sa te bucuri ca traiesti.

Dar ce e viata fara iubire? E seaca si lasa un gust amar.

Viata fara iubire e ca Ying fara Yang.

Viata e alcatuita din iubire-care e haotica,e haosul- si bucuria faptului ca existi,ca respiri-care e singura parte curata in viata.

Eu:Ai simtit cum totul se naruie in jurul tau si se ridica fum?

Ce:Dar poti reface ruinele,Karina!

Eu:Dar autenticul unde mai este?

Ce:La baza. Nu poti sa construiesti sau sa refaci ceva fara baza,iar aceea e meru ultima care se farama,si poate ca doar daca vrei tu sa o distrugi ea se distruge,daca nu, ramane acolo si asteapta sa te ajute in a construi palate.

Eu:Si daca nu am cu ce construi palate?

Ce:Pe oameni ii lega doua lucruri. Durerea si fericirea.

Eu:Ce legatura are asta cu construitul palatelor?

Ce:Karina,daca nu ai cu ce ,ai cu cine!

Eu:Si daca..

Ce:Si daca nu ar mai exista vre-un ^si daca^?!

Eu:Atunci ar fii mai simplu.Am face ce ne-ar taia capul.

Ce:Si ?! Poate asa am si invata sa traim.

Eu:Poate..

Celine ofta si isi inalta privirea spre cer.

Ce:Stii,nici eu nu am avut o viata roz.Viata mea a fost plina de dezamagiri si regrete. Acum , singurul meu regret a fost ca mi-am permis sa regret. Nu trebuie nici o data sa regreti ceva. Pentru ca atunci cand ai facut acel lucru ai vrut sa il faci. Karina,viata iti da si iti ia inapoi dublu. Dar, asta nu inseamna ca trebuie sa renunti! Trebuie sa dai din coate,draga mea. Am ajuns sa traim intr-o lume in care orice este posibil.

Eu:Ce sa fac,Celine?

Ce:Ce iti spune inima.

Eu:Mereu am fost rationala.

Ce:Si? Tu nu asculti? Trebuie sa mai faci si ce te apuca pe moment. Ai o viata ,Karina,de ce sa nu lupti pentru ce vrei ,pentru ce iubesti?

Eu:E atat de greu! am spus punandu-mi capul in palme si rezemandu-ma cu jumatate de fund pe capota masinii mele.

Ce:Si vrei sa renunti asa usor?

Eu:Nici eu nu stiu ce mai vreau,Celine, e atat de greu si dureros sa stiu ca cineva isi bate joc de persoana pe care o iubesc mai mult ca pe mine,e greu!

Celine ofta si imi prinsa capul intre palme,sarutandu-mi fruntea.

Ce:Stiu ce poti!spuse si intra inapoi in cladire,lasandu-ma singura sa imi pun ordine in ganduri.

Ascultam melodia de la media si am scris capitolul asta.😁
De asta este The Motans la media.

50voturi=next🙈❤