Capitolul 12

2.6K 132 11
                                        


R: Karinaa, gata, a trecut, e bine,linisteste-te!

Eu: Aaash..murmur, strângând din ochii, încercând sa îmi opresc lacrimile.

R: Gata..

Îmi cuprinde fata intre palmele sale , stergandu-mi lacrimile si sarutandu-mi varful nasului.

Cu toate ca era ciudat, atunci cand mi-a sarutat varful nasului am simtit un gol imens in stomac si un soc electric ce imi trecu prin corp, totusi imi placuse. Am simtit cum obrajii imi ardeau.

Ce se întâmplă cu mine?

R: Ești bine?

Eu: Da, unde sunt restul?spun dupa ce observ ca eram doar eu cu el in masina.

R: Au plecat sa il caute pe Ash, suntem la o hala de langa oras.

Eu:Deci, am visat !spun fericita .

R: Asa cred.Coboram sa mergem dupa ei?

Eu:Desigur, hai!

*

N: Nu e! Il cautam de la unu dimineata ,e șase , s-a si luminat, ce facem? Întreabă emoționat frecând-și fata cu palmele.

Eu: Nu stiu, sper doar ca nu a facut vre-o porcarie!

L:Normal ca nu a facut!

K: Haide, Karina, gandeste! Un loc familiar lui, unde isi petrecea timpul cand era mic?

Eu:Acasa la mine. In casuta din copac, avem o tona de amintiri acolo, mereu se simtea in siguranta si protejat cand era acolo,spun si am simtit o lacrima pe care am sters-o repede cu dosul palmei.

R: Pai, ai vrea sa mergem acolo? Poate e într-adevăr la casuta.

Eu: Eu...eu..eu nu merg!spun cu glasul plin de durere.

R: De ce? se incrunta la mine , neștiind de ce nu vreau sa merg acolo.

Kyle ii arunca o privire gen:"Las-o, mă!", făcându-mă sa zâmbesc în sinea mea de privirea sa ucigătoare.

K: Stiu ca poate fii greu, dar trebuie sa il gasim pe Ash!

R:Pentru Ash,Karina!spune si ma priveste patrunzator in ochii.

Eu: Pentru Ash!il ingan, inducandu-mi  singura dorința de a-l găsi mai repede.

N: Bine, deci hai sa mergem!

*

Si uite-ma in fata vechii mele case, am locuit putin aici dar am enorm de multe amintiri.

Eu: Haideti, sa intram!

Am intrat in curte si am simtit toate amintirile derulandu-se in capul meu.

Fii tare, pentru Ash!

Am mers in gradina din spate, totul era la fel,nimic nu s-a schimbat , inafara de mine.

M-am indreptat cu pasi marunti dar hotarati spre arborele batran in care era suspendata casuta.

M-am uitat in  sus , se observa o camasa in carouri ca cea a lui Ash atunci cand a plecat.

Am zimbit, cat de copil era..

Eu: Lobin Hood,țe fați acolo?Papi şocolata fălă mine?spun cu voce de copil asa cum o faceam cand eram mica.

M-am uitat in spate, toti ma priveau intrebatori insa nimeni nu zicea nimic!

Eu: Lobin? Fa-i loc ca ulc!

Nerd at past||Vol1||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum