Numărând stelele

Rosie

-Ah, la naiba!, spun în timp ce îmi verific abdomenul care are vânătăi din cauza loviturilor pe care le-am primit în repetate rânduri până m-am hotărât să nu mănânc bătaie în toată regula.

Era cât pe ce să clachez și să cad la pământ din cauza loviturilor grele pe care le-am încasat. Mă mulțumesc doar că nu am fost lovită la față pentru că nu știu cum aș fi explicat celor care nu au idee despre ce fac eu și mai ales tatei care s-ar fi alarmat mai tare ca niciodată dacă vedea vreo vânătaie pe fața mea.

Încerc să-mi tratez vânătăile așa cum știu eu mai bine, dar durerea devine al naibii de insuportabilă și habar n-am cum pot scăpa de ea pentru că nu mai am niciun fel de pastile în casă de când cineva care a locuit în casa asta a încercat să se sinucidă cu ele, luând o supradoză. Da. Mama mea chiar a încercat să facă asta pentru a atrage și mai mult atenția asupra noastră când tata a scos-o afară în brațe până la ambulanța care se afla în fața casei.

Nu merita iubirea tatălui meu.

Caut prin toate dulapurile cu speranța că poate a rămas din greșeală ceva care îmi poate alina durerea, dar mai ușor ar fi să găsesc un ac în carul cu fân. Aproape că mă dau cu capul de ușa dulapului când aud zgomotul făcut de telefonul meu și când văd apelantul nu ezit să răspund.

-Ești dată dracului, Stewart!, aud de pe partea cealaltă a telefonului. Ai bătut-o de i-a sunat apa în cap, dar acum nu pot să nu te întreb cum te descurci cu durerile alea pentru că ai încasat câteva lovituri zdravene până te-ai trezit la realitate.

Zâmbesc ușor când îmi aduc aminte de victoria mea.

-Doare ca naiba, Moe!, spun și aproape că mă bufnește râsul fără motiv. Cred că adversara mea nu a vrut să o uit pentru o perioadă. La naiba, îți vine să crezi că nu am nicio pastilă în casă și eu simt că îmi explodează abdomenul de durere?, zic râzând nervos de data asta.

-Spune-mi că ai măcar alcool în casă, o aud și încep să caut prin dulapurile din bucătărie ceea ce mi-a spus.

Și norocul e de partea mea de data asta. O sticlă de scotch neîncepută stă acum chiar în mâinile mele și o anunț pe Moe că am gãsit ceea ce mi-a zis.

-Acum fă-te criță!, o aud și aproape că scap sticla din mână. Trebuie să te amorțești puțin.

-Ce?!, întreb pentru că speram că nu aceea era aluzia pentru a combate durerea măcar puțin.

Singura dată când am băut mult alcool a fost când Sam a împlinit optsprezece ani și era să dăm de necaz pentru că vechea fază cu buletinele false fusese descoperită de paza clubului unde am băut cu toții până nu am mai știut de noi și Liam a fost nevoit să ne expedieze pe toți în camera mea și să-i acopere pe cei doi tovarăși ai mei pentru a nu avea probleme cu părinții lor, deși cred că au bănuit ceva când nu ne-am prezentat în ultima zi a penultimului an de liceu pentru că eram atât de mahmuri încât abia suportam zgomotele și lumina. Arătam deplorabil și mai că ne puteam îneca cu propria vomă. A fost distractiv până ne-am trezit în starea aia.

-Doar nu credeai că te pun să faci baie în alcool, nu?, spune și o aud râzând. Oh, Rosie, tu chiar ești mult prea inocentă pentru lumea asta.

La auzul acestor cuvinte ambiția mea prostească preia controlul asupra minții mele și a corpului pentru că în secunda urmatoare înhaț un pahar și torn lichidul de culoarea chihlimbarului până ajung la sfertul paharului și îl dau repede pe gât simțind cum mă arde ușor până ajunge în stomac.

-Tocmai ai dat o dușcă de scotch?, o aud pe Moe și cred că am făcut un zgomot destul de mare când am băut.

-Da. Vrei să mi te alături?, o întreb deja simțind cum amețesc puțin și mă cuprinde căldura prin tot corpul.