Numărând stelele

Rosie

După plecarea dramatică a lui Noah n-am putut decât să mă sprijin de ușă după ce am trântit-o în urma sa și să mă scurg ca un lichid până am atins podeaua pentru că am ajuns la un moment în care nu mai pot continua toate astea. Vânătaia aceea era de la antrenament pentru că un începător mereu va avea vânătăi pe corp până va avansa, iar Moe a ținut morțiș să-mi spună asta după ce mi-a explicat niște mișcări și a vrut să le pun în aplicare cu ea, dar din păcate am ajuns sacul ei de box până Spencer i-a spus că în ritmul ăsta vor fi iar cu o fată în minus, ceea ce m-a ambiționat mai mult să devin mai bună. Pot spune că atunci când nu se ceartă cu Alec, Moe e chiar de treabă, iar Spencer e cel mai glumeț tip pe care l-am întâlnit vreodată și pe lângă asta mă salvează de uraganul Moe, care se enervează de fiecare dată când nu reușesc să lovesc destul de tare sau când nu-mi iese bine o mișcare deși practic sportul acesta de câteva săptămâni.

Zâmbesc atunci când îmi aduc aminte de oamenii de la club și apoi îmi amintesc ce mi-a spus Spencer: Oricând simți că vrei să dai cu pumnii în ceva sau cineva contactează-mă și sala îți va aparține. Mă înțeleg bine cu antrenorul. Dacă vrei poți avea și persoana care ți-o încredințează, vine la pachet cu ea. Știu că se referea la el, dar nu am luat-o ca pe un flirt ci mai mult ca pe o glumă amicală și pe el chiar nu-l pot lua în serios când glumește tot timpul.

Nu stau mult pe gânduri și îi trimit un mesaj pentru că eu chiar simt nevoia să lovesc ceva cu pumnii.

Mai e valabilă oferta ta?, trimit mesajul și primesc un răspuns peste câteva minute.

Pentru tine întotdeauna ;))) vin să te iau.

Faptul că nici măcar nu m-a întrebat dacă vreau asta mă deranjează puțin, dar apoi îmi amintesc că e destul de târziu și nu am cu ce să ajung acolo. Mă pregătesc în cel mai rapid mod pentru că nu a specificat peste cât timp va ajunge aici atunci când mi-a trimis încă un mesaj în care îmi spunea că mă va aștepta la o stradă distanță de casa mea și mă bucur că s-a gândit la asta pentru că nu vreau să fiu văzută de cineva.

Verific telefonul peste zece minute și găsesc un mesaj de la Spencer.

Sper că ești gata, te aștept :))

Sunt mai mult decât gata. Chiar vreau să lovesc ceva și chiar vreau să-i arăt lui Moe că nu sunt o sfrijită care nu poate omorî nici măcar o muscă.

Îmi apuc repede rucsacul și cobor în grabă scările, dar normal că trebuie să existe mereu o piedică în calea mea, iar piedica asta se numește Noah care îmi blochează drumul spre ușă. După izbucnirea de mai devreme chiar nu știu de ce continuă să mai vrea să aibă de a face cu mine.

-Te rog să te dai, bine? Îmi blochezi calea, spun atunci când văd că stă blocat și nu zice nimic.

-Unde te duci?

Cred că de când practic kick-box nu am avut vreodată dorința de a lovi pe cineva, dar chiar acum îmi vine să-l lovesc pe cel din fața mea.

-E treaba mea, Noah!, spun încercând să-l ocolesc, dar fără rezultat. De ce îți pasă ce fac?, izbucnesc atunci când văd că nu am nicio șansă să scap de el.

-Pentru că îmi pasă!

-Oh, ce mai răspuns! Cred că nu puteai spune ceva mai nereușit decât asta.

Încerc din răsputeri să rămân calmă chiar și atunci când telefonul meu bâzâie încontinuu, semn că Spencer deja a ajuns și mă așteaptă.

-Chiar trebuie să plec, Noah, așa că dă-te odată!, mă răstesc în speranța că voi avea succes de data asta.

Dă din cap în semn de aprobare, dar privirea lui îmi spune că asta nu s-a terminat aici, ceea ce aș vrea să nu fie adevărat pentru că m-am săturat de toate aceste certuri care nu își au rostul.