Numărând stelele

Epilog

Rosie

Dintotdeauna am fost fata care mereu a depins de cineva, fata fricoasă care nu chiulea de la ore niciodată, își făcea temele întotdeauna și avea cele mai bune note din clasă. Mereu am stat într-o bulă care mă proteja de lumea nebună din afara ei și niciodată nu am îndrăznit să o sparg. Asta până acum câteva luni când Noah Collins a venit în casa mea și a intrat în viața mea ca un uragan, iar eu l-am lăsat să distrugă bula mea de siguranță. M-a făcut să realizez multe lucruri de care nu credeam că voi fi capabilă vreodată și mi-a dat un impuls pentru a face toate nebuniile pe care le-am făcut pentru a-mi schimba viața. Am făcut greșeli din care am învățat, am simțit lucruri pe care nu credeam că le voi mai simți vreodată și am învățat să iert. Toate acele greșeli m-au făcut să vreau să devin cea mai bună versiune a mea cu fiecare zi care trece.
Acum o fac. Sunt o Rosie mai bună în fiecare zi. Mi-am desfăcut aripile și am început să învăț să zbor fără ca cineva să mă ajute. Mă simt ca o pasăre phoenix care tocmai a renăscut din propria cenușă.
Am descoperit cum e să fii independent și cum e să simți că viața ta e în propriile mâini, iar apoi am simțit curajul de a face orice. Un sentiment al naibii de plăcut.
Privesc puțin nesigură omul din dreapta mea și pixul din mâna sa care sper să scrie răspunsul pe care îl aștept nerăbdătoare și plină de emoții.
-Felicitări, domnișoară Stewart! Sunt bucuros să vă anunț că ați trecut examenul de conducere, spune cel care m-a examinat și nu pot descrie sentimentul de ușurare și fericire care m-a cuprins.
Oh, la naiba, chiar am luat permisul de conducere!
După miile de mulțumiri și protocolul obișnuit pe care a trebuit să-l urmăm am alergat spre prima stație de autobuz -pentru că încă nu pot conduce o mașină pentru câteva zile și nici măcar nu am una pe care să o conduc acum- și urc în autobuzul care mă va duce acasă, unde voi putea da vestea cea mare tuturor celor care s-au strâns acolo doar pentru mine.
Strâng clanța în palmă și un zâmbet îmi apare în colțul gurii când mă gândesc la o idee care mă va amuza foarte tare așa că îmi iau fața de cățeluș plouat și pășesc spre locul unde știu că toți stau ca pe ace.
-Nu putem sărbători nimic azi, mormăi și imediat sunt cuprinsă de brațele lui Noah care e ars cu privirea de tata.
Toată lumea s-a strâns în jurul meu și m-au îmbrățișat strâns până glasul meu a spart liniștea și îmbrățișarea.
-Sărbătorim că am luat permisul sau stăm aici ca la o înmormântare?, zic râzând și îi văd pe toți cum mă privesc apoi încep și ei să râdă și să mă felicite.
-Ticăloasă mică, șoptește Noah cât să-l aud doar eu și îmi ciufulește părul.
Știe că urăsc asta, deci o văd ca pe o mică răzbunare că i-am ținut cu inima la gură.
-Asta e fata mea, zice tata și îmi dă o îmbrățișare de urs. Eram sigur că o să reușești.
-Fața ta când am spus că nu l-am luat a spus altceva, glumesc eu pe seama lui.
-Nu am spus că eram sigur sută la sută.
-Bine zis, domnule Stewart, îl susține Landon pe tata, iar Sam îi dă un ghiont în stomac, semn că ea a crezut în mine mai mult decât ei doi la un loc.
Începem să râdem cu toții și să ne bucurăm de ziua pe care o vom petrece împreună pentru că Liam și tata sunt liberi azi special pentru mine, prietenii mei ar fi fost aici oricum, iar Noah...Noah este lângă mine pentru a mă ține pe linia de plutire.
-Cred că ar trebui să anunț oamenii să stea în casă când ieși cu mașina pe stradă, Rosie, îl aud pe Liam cum glumește în timp ce mâncăm și bem pentru reușita mea de azi și reușește să obțină o față îmbufnată de la mine. Glumesc doar, se apără el în final. Ești un șofer bun pentru că te-a învățat cel mai bun.
Cel mai bun fiind el, pentru că el m-a învățat să conduc după ce și-a luat permisul de conducere. Mergeam pe un câmp părăsit și stăteam ore întregi acolo până mă prindeam cum funcționează tot. Făceam asta fără să știe tata, dar după o lună de practicat această chestie mașina începea să simtă greșelile mele de începător, iar tata și-a dat seama că mașina lui e mult mai uzată decât înainte deși el o întreținea atât de bine. Prin urmare, tata ne-a tras de limbă până a aflat adevărul și Liam a fost pedepsit pentru o lună să meargă cu autobuzul pentru că a făcut asta deși tata i-a spus să nu mă învețe încă să conduc, iar eu oricum mergeam cu autobuzul în fiecare zi, așadar nu mai era nevoie de o pedeapsă.
Am spus multe povești și am petrecut până seara târziu. Nici nu ne-am dat seama cum a trecut timpul atât de repede, dar se pare că așa e când te distrezi și ești înconjurat doar de voie bună. Un sentiment de care n-am mai avut parte de ceva timp.
Toată lumea s-a dus la culcare, iar Sam și Landon au plecat împreună la casele lor. Doar eu eram singură sub cerul înstelat pe care nu l-am mai privit de mult timp și căruia nu i-am mai spus niciun secret cum obișnuiam. Apoi un gând care m-a făcut să zâmbesc ușor mi-a trecut prin cap.
Stelele îmi știu toate secretele.
De mult timp am tot practicat confesatul stelelor încât am spus vrute și nevrute fără să-mi dau seama.
Doar un singur secret a mai rămas de rostit în seara asta. Un singur secret care mi-a bântuit gândurile de ceva timp.
-Cred că m-am îndrăgostit, spun pe un ton normal.
-Sper că de mine, aud o voce groasă și simt cum îmi arde fața.
Am rămas acolo unde eram. Întinsă pe iarbă, cu fața către cer, încercând să mă gândesc dacă acesta e momentul potrivit să dau cărțile pe față.
Simt cum se așază în aceeași poziție cu mine și privesc cu coada ochiului sperând să pot vedea expresia lui, dar nu arată prea multe.
-N-ar fi trebuit să auzi asta. Era un secret.
-Nu mai e un secret încă de când ne-am sărutat prima dată, Rosie.
Îi simt respirația pe gât și de data asta reușesc să văd cu coada ochiului că s-a întors cu corpul în direcția mea și stă acolo de parcă așteaptă să fac și eu o mișcare.
Jucăm după regulile mele, Noah.
-Nu cred că te poți îndrăgosti de la un sărut, încep eu jocul, dar mâna lui prea ocupată care mă trage mai aproape și mă răsucește cu fața spre el m-a făcut să îmi pierd toate ideile și rațiunea.
-Atunci încercăm cu mai multe săruturi, zice și începe să-mi sărute fiecare centimetru al feței cu excepția buzelor pe care le lasă la urmă pentru a le răsfăța cel mai mult.
A lăsat ce e mai bun pentru final.
-Ce părere ai acum, domnișoară Stewart?, întreabă gâfâit după ce terminăm sesiunea de sărutări.
Încă lipită de trupul lui privesc în ochii lui și roșesc în timp ce încerc să mă conving să las garda jos și să spun odată în viața mea ceea ce simt cu adevărat.
-Fără nicio îndoială, sunt cu adevărat și complet îndrăgostită de tine și de săruturile tale, domnule Collins. Și îți mulțumesc pentru că mă lași să luminez pe cerul tău, zic amintindu-mi de momentul în care mi-a dedicat piesa cu care a debutat pe o scenă.
-Și eu sunt cu adevărat îndrăgostit de nebunia ta, Rosie, de inocența ta și până și de încăpățânarea care mă face să văd că ești puternică, dar care câteodată mă exasperează. Îți mulțumesc că ești steaua care îmi luminează cerul, șoptește această parte apoi îmi sărută atât de încet obrazul cu buzele lui care mi se par mai moi ca niciodată.
Am stat îmbrățișați pe iarba moale, furându-ne câte un sărut din când în când. E pentru prima dată când privesc stelele alături de cineva. Obișnuiam să le privesc singură pentru că știam că aici vor rămâne toate secretele și gândurile mele, dar acum știu că vreau ca Noah să știe totul despre mine și eu despre el. Vreau să cred că viața mea de abia acum începe și că toată povestea a rămas în trecut. Am început un nou capitol al altei cărți acum. Cartea care îmi va cuprinde viața pe care vreau cu adevărat să o trăiesc.
-Te-ai gândit vreodată la viitor?, întreb spărgând liniștea nopții.
-Da, de multe ori, vine imediat și răspunsul lui pe care eram curioasă să-l aud.
De data asta eu mă întorc cu fața spre el și el îmi urmează gestul.
-Și sunt și eu în el?
Mă privește intens și sincer. Mă pot baza că îmi spune adevărul acum. Vreau să știu dacă se va întoarce la Londra ce va face în privința mea. Știu că va trebui să plece înapoi.
-Tu, Rosie Stewart, îmi șoptește în timp ce își unește fruntea cu a mea, ești viitorul meu.
Nu știu ce reacție să am la cuvintele lui mult prea mari pentru genul de relație pe care îl avem noi. Suntem împreună de câteva luni, dar asta nu înseamnă că avem siguranța unui viitor împreună.
-Cum de ești atât de sigur?
-O simt, Rosie. Lunile astea m-au făcut să simt multe și pot spune că de câteva luni te iubesc așa că eu cred în ceea ce iubesc.
Rămân fără cuvinte. Tocmai a spus...?
-Da. Ai auzit bine, spune de parcă știa la ce mă gândesc. Te iubesc, Rosie. Te iubesc. Te iubesc. Te iubesc.
Repetiția acestor două cuvinte mă fac să râd și pe el să zâmbească. Ador când zâmbește.
-Și eu te iubesc, băiatule cu chitara, zic râzând pentru că dacă aș fi fost serioasă ar fi fost prea siropos.
-Prea bine, micuța mea bătăușă, zice strângându-mă la pieptul lui în timp ce își sprijină bărbia de creștetul meu.
Aș vrea să rămânem așa pentru totdeauna. Doar eu și el sub marea de stele de pe cer. Aș vrea să fim așa pentru totdeauna indiferent de obstacolele care vor veni și știu că vor veni. Aș vrea ca timpul să ne găsească tot aici, împreună, numărând stelele.

                      ~SFÂRȘIT~