Numărând stelele

Noah

Cad lat în patul meu după ce micuța inocentă dispare din raza mea vizuală. Mica lecție de chitară s-a transformat într-un fel de flirt pe care l-am inițiat prin apropierile mele cam bruște și necontrolate. Habar nu am de ce am dezvoltat un asemenea interes pentru micuța inocentă și habar n-am ce e în capul meu. Abia au trecut câteva săptămâni de când m-am despărțit de Christine și eu deja fac avansuri altei fete și mai precis fetei căreia chiar nu am voie să-i fac niciun fel de avans pentru că minciuna mea despre orientarea mea sexuală va fi descoperită. Știu că am făcut asta special pentru a nu mai da de bănuit că ar fi ceva între noi, dar n-am idee cât poate fi de riscant acest joc.

Gândesc atât de mult în clipa asta încât mi se face foame și îmi dau seama că stomacul meu a început "să cânte" din cauză că astăzi abia mi-am făcut timp să mănânc ceva.

Super, Noah! Ce mai urmează? Să uiți să-ți faci timp să dormi?

Cred că va urma și asta.

Gata cu gânditul. Mă duc spre bucătărie sperând să nu trezesc pe cineva și să nu fac un haos în încercarea de a-mi pregăti ceva. Spun asta pentru că sunt un bucătar oribil și deși mâinile mele sunt dibace cu chitara, cu un cuțit sunt un pericol public.

Analizez frigiderul și încerc să văd ce pot face pentru a-mi potoli foamea.

Încep să-mi pregătesc ustensilele, căutând o tigaie prin zecile de dulapuri care se află în această bucătărie. Mi-e clar că mai bine aș chema-o pe Rapunzel cu tigaia ei pentru că eu nu găsesc niciuna aici.

-Unde naiba pot găsi o tigaie?, încep să vorbesc singur și din greșeală dărâm turnul de oale dintr-un dulap.

Minunat. Ai grijă să nu trezești pe nimeni s-a transformat în haide să trezești toată casa.

-Ce naiba faci aici, Noah?, apare micuța inocentă în pragul ușii țipând la mine.

-Mi-e foame și nu pot găsi o afurisită de tigaie, mă plâng ca un copil mic.

-Măcar ai idee cum arată una?, glumește pe seama mea și a abilităților mele de bucătar.

Foarte amuzant. Cineva are simțul umorului acum.

Face câțiva pași spre mine, se apleacă puțin pentru a deschide dulapul din dreptul nostru și ca prin minune scoate o tigaie pe care o scoate și o ridică la nivelul feței pentru a mi-o arăta ca pe un premiu.

În regulă. Cum a apărut aia acolo?

-Deci ce spuneai despre tigaia aia?, ridică din sprâncene și se uită la mine cu un aer ușor arogant.

-Las-o baltă, mă dau eu bătut. Îmi fac un sandviș sau cel mai bine voi dormi cu stomacul gol, spun încercând să plec, dar micuța inocentă mă oprește punându-și mâna pe umărul meu.

Nu mă așteptam la asta.

-Am uitat să mai pregătesc ceva pentru cină, deci cred că voi găti eu acum chiar dacă e aproape miezul nopții. Tata a plecat, iar Liam e din nou în tură și cred că va ajunge mai târziu.

Oh...deci eram singuri acasă.

-Ămm...mulțumesc, spun puțin rușinat de situație și de faptul că la aproape douăzeci de ani habar n-am să-mi prăjesc un ou.

-Și mie mi-e foame deci nu te umfla în pene.

Asta a durut puțin, dar măcar mi-a aruncat unul din zâmbetele ei după ce mi-a zis asta, semn că nu vorbea serios.

-Știu că începi să mă placi, spun în timp ce ea se învârte prin bucătărie căutând tot ce are nevoie și oprindu-se brusc după ce m-a auzit parcă vrând să proceseze ce am spus.