Numărând stelele

Noah

Micul spectacol pe care l-am dat eu și Rosie nu a făcut decât să mă aducă într-o stare de confuzie pe care habar n-am cum s-o descriu. După mica discuție din camera mea am decis că e bine să mă retrag până se calmează spiritele, dar cum eu mă joc cu focul din ce în ce mai des am căutat-o în camera ei, spre care se îndrepta înainte de a o trage în a mea. Nu era acolo. Doar camera ei al naibii de organizată, dar fără ea acolo. Așa că după o căutare discretă prin toată casa, veranda rămâne singurul loc. Și chiar acolo am găsit-o, sărutându-se cu un tip. Apoi a apărut și tipa pe care era să o calc cu mașina și de aici încolo doar o mare de confuzie din care cei doi au reușit să scape, iar eu am rămas aici cu roșcata nervoasă care se decide că vrea să aibă parte de compania mea când se așază pe unul din scaunele pe care s-au aflat cei doi, iar noi le-am luat locurile.

-Nu era interzisă relația dintre doi membrii ai trioului vostru ciudat?, întreb curios și în același timp încerc să fiu cât mai detașat de discuție.

-Cineva și-a făcut temele, răspunde și îmi aruncă un zâmbet. Da. Era. Sau nu știu. E complicat. Oricum știu că nu e nimic între Rosie și Landon pentru că el se crede cel mai bun actor, dar l-am văzut cum s-a schimbat imediat când a văzut că mă îndreptam aici. E ca atunci când eram mici, iar el mânca ultimul fursec și apoi încerca să ne convingă că nu el a făcut-o. E un prieten bun, dar un actor jalnic. În plus, știu că a fost topit după mine și cred că încă mai e.

-Nu crezi că joci cam dur?

-Cred că joc exact cum trebuie.

Oficial mă tem de fata asta și doar gândul că puteam să dau cu mașina peste ea mă sperie. Habar n-aveam cât de manipulatoare ar putea fi cu cei din jurul ei.

-Dar tu?, mă întreabă ridicându-și bărbia un nivel mai sus și privindu-mă atent. Cum vrei să joci?

Habar n-am ce vrea să spună. E de parcă mi-ar vorbi codat, iar eu sunt doar amărâtul care nu știe ce ar trebui să însemne fiecare cuvânt.

-Ce vrei să spui?

-Spun că citesc foarte bine oamenii, iar tu ai avut o expresie de zile mari când ai văzut cum prietenii mei se cam sărutau. Deci îți place Rosie?

Sunt puțin blocat de atitudinea ei atât de încrezătoare că ar putea muta munții din loc, dar apoi mă gândesc la ceea ce m-a întrebat. Îmi place Rosie?

Nu. E ceva imposibil chiar și dacă mi-aș dori și mi-ar plăcea Rosie.

-Da, cred că începem să ne împrietenim, spun fiind clar că nu o văd mai mult de atât. Sau cel puțin asta vreau să dau de înțeles.

-Cred că ai greșit jocul, Noah. Nu mă refeream dacă îți place ca prietenă și chiar acum pot să-mi dau seama că te-ai dus în zona prieteniei doar ca să îmi dai de înțeles și să mă faci să cred că nu ai nimic pentru ea.

Chiar e bună la cititul oamenilor.

-E fiica proprietarului, țin să-i reamintesc faptul că nu aici e casa mea adevărată, ci în Londra, iar dacă aș îndrăzni mai mult decât am făcut-o deja aș fi făcut pachet de către domnul Stewart și trimis înapoi de unde am venit.

-Spune-i că ești gay, mă sfătuiește și izbucnesc în râs. Așa domnul Stewart nu te va mai suspecta niciodată.

Nu știu de unde i-a venit ideea asta ciudat de amuzantă, dar nu o să fac asta. Nu pot să îl mint pe cel care îmi oferă un acoperiș deasupra capului.

-Ești nebună dacă crezi că voi face asta vreodată. Mulțumesc, dar nu mulțumesc, spun ridicându-mă de pe scaunul pe care mi-a amorțit fundul de atâta stat. Vrei să intri?, întreb politicos când îmi dau seama că ar rămâne singură aici.