Lupte interioare

I - Predeal

Era o zi de vineri, neobişnuit de caldă pentru data de douăzeci mai, iar în oraşul Predeal, era în plină desfăşurare o nouă tradiţie, datând abia din anul 2009, pe numele ei: „Zilele Oraşului Predeal". Această sărbătoare ţine trei zile şi în cadrul ei sunt organizate; concerte cu formaţii celebre, târguri cu produse tradiţionale, expoziţii şi bineînţeles nelipsitele grătare încinse, la care li se alătură şi berea.

Fiind un oraş cu un turism foarte dezvoltat, dar şi din pricina sărbătoarei, în acele zile, oraşul era extrem de aglomerat şi zgomotos, dispărând astfel oaza de linişte pe care oraşul o oferea de obicei. Erau veniţi oameni din toate împrejurimile, dar cei mai mulţi din capitală. Spre seară, când frigul îşi intrase în drepturi, străzile oraşului deveniseră ceva mai libere şi mai puţin gălăgioase. Majoritatea s-au retras fie la un local sau la pensiunile şi hotelurile unde erau cazaţi, unii alegând odihna iar alţii continuarea distracţiei.

Petrecerea continua şi la localul „La Baronu", aflat în apropiere de Biserica Sf. Constantin şi Elena din centrul Predealului. Localul era unul pitoresc, clădit din două etaje, la parter avea un restaurant cochet, care niciodată nu era gol, iar la primul etaj accesul se făcea pe o scară exterioară din lemn. Acolo găseai o sală de bowling, care cuprindea patru piste de joc, în faţa acestor piste sala era mobilată cu scaune şi mese, destinate pentru cei care voiau doar să bea ceva, sau pentru cei care aşteptau ca una din piste să se elibereze. La al doilea etaj se afla o mică sală de fitness şi o sală de dans. Pentru localnici acest local era un „mini club" aşa cum îl numeau tinerii oraşului, fiind şi cei care îl frecventau cel mai des. În sala de bowling toate cele patru piste erau ocupate, la fel şi toate mesele, acest fapt demonstrând că şi acolo se adunaseră foarte mulţi turişti şi petrecăreţi.

La una din mesele de două persoane se aflau doi bărbaţi tineri, la care se putea observa imediat că nu erau de prin partea locului. Unul dintre ei, era brunet şi purta ochelari, iar cel de-al doilea era şaten spre blond, cu nişte ochi verzi, mari şi foarte expresivi. Acesta din urmă rămase cu privirea într-un punct fix si nu auzea nimic din ce îi vorbea celălalt bărbat, care observând că nu este ascultat, în timp ce îi flutură mâna prin faţa ochilor, îi spuse:

- Hei! Unde te uiţi? Vorbesc singur?

Respectivul parcă trezit la realitate îşi afişă pe chip un zâmbet discret, după care îi răspunse prietenului său:

- Scuze, dar mă uitam la puştoaica din faţa mea, aceea brunetă, are nişte ochi mortali.

Bărbatul brunet se răsuci pe scaunul pe care era aşezat, pentru a o vedea şi el pe respectiva, care îi acaparase atenţia însoţitorului său. Văzu o fată care tocmai arunca cu bila de bowling spre popice şi reuşi un strike, lucru pentru care bruneta se bucură cu un gest modest, strângând pumnul, asemenea sportivilor.

- Mda,... într-adevăr are ochii foarte frumosi, fusese de acord acesta cu prietenul său.

- Seamană cu Albă ca Zăpada, doar că are ochii albaştri în loc de negri, adăugă străinul şaten cu ochii verzi, râzând el însuşi de comparaţia făcută.

Interlocutorul său, se reîntoarse şi o privi din nou pe fată, dar de data aceasta nu mai fusese de acord cu bărbatul şaten.

- Mie, mi se pare că seamană mai mult cu Scufiţa Roşie, că doar este îmbrăcată în roşu, nu crezi?

- Da în fine, acum depinde de fanteziile fiecăruia, nu? Eu unul trebuie să recunosc, că fanteziile mele din copilărie erau cu Albă ca Zăpada, poate că ale tale erau cu Scufiţa Roşie...sau nu? îl întrebă străinul şaten, zâmbind şi continuând gluma cu personajele de desene animate.