Lupte interioare

II - Pensiunea „Lord"

        Pensiunea „Lord" era situată pe una dintre străzile lăturalnice ale oraşului Predeal. Se bucura de o locaţie retrasă, plină de natură şi de intimitate, era înconjurată de dealuri pline de brazi şi molizi, în spatele cărora se arătau, cu măreţie, munţii Bucegi. Pensiunea avea o faţadă alcătuită din piatră de munte şi lemn, dându-i o înfăţişare rustică, modestă, dar foarte primitoare. Era clădită din două etaje şi mansardă, iar fiecare nivel era împrejmuit de terase îngrădite cu balustrade din lemn. Cea mai mare terasă era cea din faţa ei, mai exact cea de la parter, prin care trebuia să păşeşti dacă voiai să intri în pensiune prin uşa principală. În faţa pensiunii şi a acestei terase îţi încânta privirea o curte largă, unde în partea stângă se afla un foişor impozant şi foarte umbros, o secţiune din partea dreaptă a curţii era pavată cu piatră şi era folosită ca parcare, iar cealaltă parte dădea naştere la o poeniţă cu un gazon proaspăt, căruia nu îi lipseau florile şi nici aleile pietruite. Lângă poeniţa verde  mai găseai şi două balansoare din lemn rotund, ce se potriveau foarte bine cu pensiunea datorită însuşiri sale rustice.

        Această pensiune era perfectă pentru dorinţele străinului şaten, care îşi căuta un loc de cazare retras şi avusese noroc să mai găsească liberă ultima cameră disponibilă. În dimineaţa aceea plină de un soare ce prevestea o zi superbă, el se afla singur în salonul pensiunii, care servea şi ca sală de mese, era aşezat la o masă și citea o revistă financiară, în timp ce aştepta să i se ia comanda pentru micul dejun.

        Bărbatul străin era o făptură de o eleganţă masculină desăvârşită, cu un trup înalt, atletic şi plin de vigoare. După cum l-am descris şi mai înainte avea părul şaten, nişte ochi verzi luminoşi, care evocă în mod pregnant o mare îndrăzneală şi siguranţă, o gură fermă cu buze pline, o bărbie rotunjită perfect şi un ten proaspăt, iar toate acestea arătau liniile fără cusur ale feţei. Cu această înfăţişare ademenitoare, reprezentantele sexului frumos, aveau o mare predilecţie pentru el. Era bine educat, cu maniere alese, avea o minte pătrunzătoare şi o considerabilă tărie de caracter. O atitudine ce intimida şi inspira respect din primele secunde petrecute în preajma lui, o comportare impunătoare şi dominatoare, dar şi o uşoară aroganţă, care câteodată devenea iritantă pentru cei de lângă el. Modul său de a se purta şi expresia chipului îl arătau ca pe un om căruia îi place să dea ordine şi ura să le primească. Un bărbat înstărit şi modern, lucruri pe care le observai, în primul rând, din vestimentaţia sa, compusă din ultimele tendinţe ele modei şi din stilul de viaţă pe care îl ducea.

        Doamna care se ocupa de preluarea comenzii a micului dejun îşi făcu apariţia, întrebându-l:

        - Domnule, doriţi să vă aduc micul dejun?

        - Da, doamnă, aş vrea o cafea în primul rând, apoi o...

        Comanda i-a fost întreruptă de o domnişoară, care cobora alergând pe scările ce făceau legătura cu etajul. Domnişoara era foarte agitată şi striga:

        - Iulia, Iulia, unde este mama?

        - Ce ai păţit, ce s-a întâmplat? o întrebă speriată doamna care îi lua comanda străinului.

        - Îţi spun după, doar spune-mi, unde este mama!

        - Mama ta este la şcoală. Ai uitat că şi azi are ore?

        - Ah,... nu se poate, spuse  fata îngrijorată, iar în următoarea clipă se uită cu seninătate la cea cu care vorbea continuând: îmi faci o favoare? Va veni Dragoş şi nu vreau să îl văd sau să vorbesc cu el.Te rog, te duci tu în stradă să îl aştepţi şi îi spui că nu sunt acasă sau... nu ştiu, să îi spui orice, numai să nu intre.