Radu înainte să plece într-o nouă călătorie, a rămas pe acasă timp de o săptămână. În tot acest timp Fabio, încercând să o protejeze pe Athena de prezenţa şi de răutăţile fratelui său, renunţă să mai plece zilnic la birou, lucrând de acasă, în bibliotecă şi ieşi din casă doar atunci când era neapărat nevoie.
Toată acea săptămână a fost una de coşmar pentru toţi din casă. Ce doi fraţi se certau zilnic din motive total absurde sau chiar inexistente şi de cele mai multe ori de la ţipete şi cuvinte jignitoare spusede ambele părți, se ajungea la bătăi aprige. Acest lucru se întâmpla destul de des, deoarece semnele şi vânătăile de pe feţele şi corpurile lor, din loviturile trecute, nici nu apucau să se vindece şi apăreau imediat altele sau erau accentuate cele existente deja.
Într-una din zile, când Fabio cobora de la etaj, iar Radu urca, în momentul în care s-au intersectat, acesta din urmă îl lovi pe celălalt cu umărul în umărul lui, în mod intenţionat şi fără niciun cuvânt spus s-au luat la bătaie imediat, făcând un scandal teribil.
Într-o altă zi, fiind cam aceeaşi situaţie, decât că de data aceasta s-au intersectat pe aleea din faţa porţii cu maşinile, tot Radu a fost cel care a tras de volan stânga, atingând şi zgâriind maşina lui Fabio. De aici şi până la o nouă bătaie între cei doi nu a mai durat mult. S-au dat jos din maşină imediat şi au început să se lovească unul pe altul cu o ură ce depăşeşte limitele normalului, venită din ambele părţi.
Această bătaie a fost cea mai violentă, deoarece Radu a necesitat îngrijiri medicale, având capul spart, foarte grav.
Deşi el era cel care ieşea cu cele mai multe lovituri şi vânătăi din luptele lor, deoarece Fabio îl domina foarte clar, nu renunţa absolut deloc să-l provoace pe acesta. Din contră, observându-l îţi lăsa impresia că avea o deosebită plăcere să-l instige şi să-l înfurie pe fratele său, chiar şi cu riscul de a nu mai ieşi viu din mâinile lui. La sfârşit când erau despărţiţi, cu mare dificulatate, de către paznici sau şoferi, Fabio fierbea de mânie, iar Radu râdea cu un râs malefic, de-ţi lăsa senzaţia că toată răutatea din lume este depozitată în sufletul lui şi că avea probleme destul de serioase datorită tulburărilor lui psihice grave.
Athena, asistând la toate aceste incidente, era mai mult decât îngrozită de relaţia celor doi. Era peste puterea ei de înţelegere, pentru o asemenea relaţie între fraţi. Îi vedea pe cei doi, comportându-se ca două fiare sălbatice, călăuzite doar de sentimentul de ură ce trecea limitele normalităţii, şi atunci când se aflau faţă în faţă se atacau cu cea mai mare ferocitate. Fabio purta vina irascibilităţii sale, iar Radu a inumanităţii şi monstruozităţii sale. Athena înţelegea, într-o mică măsură, furia, dar nu putea înţelege răutatea şi meschinăria. Realiză că nu era loc de nicio îmbunătăţire între cei doi şi că atâta timp cât vor locui în aceeaşi casă, lucrurile vor rămâne neschimbate, poate doar agravate.
Tocmai de aceea, încerca să stea departe de toate astea. Îi displăcea total, ca ea să fie un alt motiv de ceartă pentru cei doi fraţi şi acest lucru se întâmplase deja de două ori. Radu îi căuta compania cu insistenţă, purtându-se destul de curtenitor, amabil, respectuos şi atent cu ea, iar Fabio înnebunea când îl zărea în preajma ei. Aceasta îl respingea pe Radu, în cel mai politicos mod, ştiind că o respingere mai agresivă a ei, l-ar provoca şi enerva şi mai tare pe acesta. Apoi, îl evită cât de mult putea, sesizând în mod clar scopurile lui ascunse şi falsitatea crasă din purtări.
Dimineţile, ea îşi ocupa timpul cu Rania, făcând tot felul de activităţi educative sau distractive împreună. După-amiezile, de cele mai multe ori se ducea să joace tenis cu fostul coleg de facultate, Ovidiu, iar în alte zile ieşea cu Dana, soţia lui Marius, la teatru, film, expoziţii şi lansări, târguri de carte sau la diferite evenimente culturale. Şi cum în acea perioadă a anului, se desfăşura prima ediţie a Festivalului Sergiu Celibidache, cu ocazia celebrării a o sută de ani de la naştera acestuia, multe dintre ieşirile lor erau în cadrul acestui festival. Între cele două se născuse o adevărată prietenie, bazată pe sentimente de valoare şi sincere.
CITEȘTI
Lupte interioare
Roman d'amour„Omnia vincit amor, et nos cedamus amori" Virgiliu (Iubirea învinge orice şi noi ne plecăm puterii sale) „Îşi ridică privirea şi se uită contemplativ la soţia lui, fără să clipească. În acele clipe se născu o nouă întrebare în gândurile sale şi anu...