Lupte interioare

XVI- Revocarea căsătoriei

       Alex tot insista cu telefoanele şi mesajele trimise Athenei, aşadar ea s-a văzut nevoită să-i răspundă în cele din urmă. Începutul acelei conversaţii telefonice, a fost despre insistenţele lui de a suna şi despre încăpăţânarea ei de a nu răspunde, fiecare susţinându-şi opinia. Însă insistenţele lui, nu proveneau deloc din motivele pe care le crezuse Athena. El nu a căutat-o pentru a se ruga de ea, să se întoarcă la el sau pentru a-i spune cât de greu îi era fără ea, deşi îi era. Motivul lui a fost acela de a-şi lua la revedere de la ea, deoarece urma să plece în Elveţia pentru un an de zile. I se oferise un contract, foarte favorabil, cu una dintre cele mai bune echipe de rugby de acolo. Dar, o anunţă pe Athena, că nu o va uita aşa de uşor şi că după scurgerea acestui an, după ce el se va elibera de acest contract şi ea va divorţa şi va pune capăt acestei căsătorii care i-a despărţit, o va căuta şi dacă ea era dispusă şi el era dispus, fără nicio ezitare, să aibă împreună un nou început.

     Aceste veşti o bucurară nespus de mult pe Athena şi o liniştiră. Era mândră de el, ştia că este un jucător cu mari calităţi şi un sportiv nativ și foarte serios. Avea încredere că drumul lui va fi unul plin de succes şi că toţi acei ani din spate, plini de muncă şi de sacrificii, vor începe să înflorească, ca apoi Alex să adune roadele. Era ferm convinsă că o va uita mai repede decât credea el şi asta datorită noii vieţi pe care o va începe. Ştia că odată plecat din ţară cu un astfel de contract nu se va mai întoarce niciodată, ci doar pentru vizitele de acasă, pentru a-şi vedea familia. Toate aceste gânduri şi convingeri, o întristau, dar o şi bucurau în privinţa lui. Singura ei consolare, era aceea de-a şti că nu i-a ruinat viaţa cu despărţirea lor, din contră, i-a netezit drumul spre succes, fiindcă în cazul în care ei mai formau un cuplu, în timpul propunerii acestui contract, Alex s-ar fi aflat într-o mare cumpănă, dacă să accepte ori nu. Dar, în acest caz a acceptat fără ezitare, gândindu-se că oricum nu mai are pentru ce să rămână în ţară. Ea era o evidentă piedică, în cariera lui, iar Athena cunoştea şi realiza, din plin acest aspect. Îi mulţumi lui Dumnezeu pentru această aranjare a lucrurilor.

      Trecuseră două zile de la plecarea lui Fabio, iar mâine era ajunul nunţii lor, prin urmare el trebuia să sosească tot mâine.

       Era seară sau chiar începutul nopţii şi Athena se afla în dormitorul ei, urmărind rezumatele meciurilor ce avuseseră loc în acea zi la Roland Garros. În acel timp îi sună telefonul şi privind la ecranul acestuia, observă că numărul care o apela era unul necunoscut, neavându-l trecut în agendă. Răspunse şi auzi o voce bărbătească și străină ei. Conversaţia pe care a avut-o cu acesta, este cea reprodusă de mai jos:

        - Alo!

        - Bună! salută respectivul.

        - Bună!

        - Ce faci?

        - Mulţumesc bine! a răspuns ea cu o voce dezorientată, neştiind cu cine vorbeşte, iar interlocutorul ei se pare că remarcă acest lucru.

        - Nu mă recunoşti?

        - Îmi cer scuze, în cazul în care trebuia, dar nu te recunosc!

        - Sunt Fabio.

        - Fabio?!

        - Să nu-mi spui, cănu ştii care Fabio? o întrebă el pe un ton glumeţ.

        - Desigur că ştiu care Fabio, dar nu mă aşteptam să mă suni. Din cunoştinţele mele, nu aveai numărul meu de telefon.

        - Da, exact. Uitucul de mine, a uitat să ţi-l ceară, în ziua în care am plecat.