Lupte interioare

LII - Două opțiuni

Timpul s-a scurs destul de grabnic şi astfel că se împliniseră trei luni de când Athena a revenit în Predeal, având în mare parte aceeaşi viaţă ca în urmă cu un an.

În tot acest timp, deşi încă mai ţinea legătura cu Ana, vindecată complet de patima alcoolului şi de la care aflase că absolvise acel curs de hair stylist, iar Fabio îi oferise banii promişi pentru deschiderea salonului de înfrumuseţare și acum deținea propriul salon, Athena mai vorbea la telefon şi cu Rania şi Dana, uneori chiar şi cu doamna Emilia sau câţiva din angajaţii reședinței, ea nu a aflat absolut nimic de soţul ei, de ce face sau cum îi este în noua lui viaţă. Athena nu a întrebat niciodată de Fabio și nimeni nu a informat-o cu absolut nimic despre el sau despre lucrurile ce au legătură cu el.

Am spus soţul ei pentru că cei doi în faţa legii, încă erau soţ şi soţie. Se împlinise de mult anul de la nunta lor, dar niciunul nu înaintară actele de divorţ. Athena a aşteptat ca el să facă acest prim pas şi nu înţelegea de ce nu a făcut-o după atâta timp. Singurul motiv plauzibil, la care se gândi ea, era acela că Fabio încă nu-şi primise averea tatălui său şi de aceea nu putea divorţa încă. Totuşi, existau zile în care se îndoia şi de această presupunere, trecând destul de mult timp şi cu siguranţă transferarea unei averi de pe un nume pe altul nu necesita atâtea luni de zile.

Însă aceste zile şi gânduri nu constituiau singurele ce aveau legătură cu Fabio. Soţul ei era întotdeauna prezent în mintea ei, în amintirile şi mai ales în inima ei. Îşi vedea liniştită de cursul vieţii, alături de mama sa, hrănindu-se doar cu acele amintiri legate de Fabio, fără să spere la vreo schimbare sau vreo minune.

Toată ziua şi-o petrecea la clubul de tenis al unchiului ei, știind că terenul de tenis, alături de toți acei copii, cărora le-a dus dorul în timpul cât a trăit în București, erau singurele lucruri ce-i mai ofereau mulțumire și ce o deconectau de la realitatea pe care încă îi era greu să o accepte. Pasiunea ei pentru acest sport a fost întotdeauna un bun aliat în viața sa, cu ajutorul căruia să poată depăși încercările impuse de viață. Întocmai procedase și după dispariția tatălui ei, ce a fost o altă realitate pe care a acceptat-o cu greu și cu mare durere. Viețuirea ei era doar o rutină zilnică și cu toate că se afla acasă, în Predeal, pe locurile natale atât de dragi ei, alături de familia sa, pe care acum o prețuia mai mult ca oricând, simțea cu profunzime că ceva lipsea din viața sa. Ceva ce era ferm convinsă că nu-l va mai recupera niciodată, tocmai de aceea, se străduia să învețe să trăiască fără acea împlinire ce-i lipsea și cu senzația de pustiire lăuntrică.

În aceste trei luni de zile, mai exact imediat ce ea s-a întors în Predeal, domnul Victor, cu o hotărâre nestrămutată nici măcar de rugăminţile nepoatei sale, a investit destul de mult în extinderea şi modernizarea clubului. Și atunci când a fost întrebat de unde provin banii pentru acele investiţii, răspunsul evaziv al acestuia a fost că a făcut economii drastice pe timpului anului cât ea a fost plecată la Bucureşti și că afacerile lui au mers mult mai bine în acea perioadă. Deşi Athena nu era convinsă nicicum de conformitatea răspunsului cu adevărul sau realitatea şi mai ales cu aceste investiţii ce transformau clubul într-unul select, iar ea nu dorea acest lucru deloc pentru că acei copii orfani ce practicau acest sport, ea considera că nu aveau nevoie de lux și de o extravaganță exagerată, ci doar de necesar, cu toate acestea nu s-a putut împotrivi sau împiedica schimbărilor, din moment ce unchiul ei era proprietarul, iar ea doar unul dintre antrenori.

Extinderile și modernizările unchiului său nu se opriră la clubul de tenis, de ele au avut parte şi cele două pensiuni pe care le deţinea, iar asta i se părea şi mai suspect Athenei şi nu vedea lucrurile cu ochi prea buni. Neîncrederea sa luă și mai multă amploare când observă destul de clar evitarea domnului Victor în privința ei și mai ales a explicațiilor pe care ea le tot cerea.