Lupte interioare

XXXI - Încălcarea promisiunii

       Athena când închise telefonul după conversaţia cu Alex, aproape că uitase de scena sărutului oferită de Fabio şi partenera sa, dar îşi aminti de ea în momentul în care se îndreptă spre intrarea în club şi-l văzu pe acesta că stătea la uşă, cu o atitudine ce arăta că o așteptă.

      Fabio o observase în momentul în care s-a depărtat de el şi de respectiva, realizând imediat că ea văzuse toată scena.

        - Ce faci? o întrebă el, uşor jenat, în momentul în care ea s-a apropiat.

       - Bine! Tu ce faci, ai ieşit să iei o gură de aer? l-a întrebat Athena foarte liniştită şi cu un zâmbet sincer şi amiabil pe faţă.

        Fabio o privi oarecum contrariat, se aşteptase ca ea să-l întrebe imediat de ceea ce văzuse sau să-i ceară explicaţii sau chiar să-i reproşeze fapta lui. Însă, nimic de genul acesta, ea era calmă şi chiar amabilă cu el. Observând asta şi chipul ei netulburat şi foarte paşnic, realiză că ea nu avea să deschidă acest subiect niciodată, aşa că o făcu el.

        - Athena, aş... vrea să-ţi explic... faza pe care ai văzut-o adineauri.

        - Nu eşti dator cu nicio explicaţie faţă de mine, îi zise ea cu fermitate. Eşti liber să faci ce vrei cu viaţa ta amoroasă, eu nu am niciun drept să-ţi cer explicaţii sau să-ţi interzic anumite lucruri. Amândoi ne cunoaştem foarte bine situaţia şi tocmai de aceea din partea mea îţi poţi continua, fără nicio grijă, aventurile tale de... acest gen. Şi ca să fii şi mai liniştit, îţi mărturisesc sincer, că prefer de o mie de ori să săruţi alte femei, în locul meu, adăugă ea zâmbind.

        Acesta era aproape şocat de cuvintele ei şi trebuia să recunoască că nu-l linişteau şi nici nu-l bucurau prea tare, aşa cum credea Athena. Ar fi preferat ca ea să-i reproşeze sărutul primit de la acea femeie. Ar fi preferat ca ea să-l certe, să ţipe la el dacă era nevoie, să-i facă o scenă cumplită, orice ar fi preferat, în schimbul acelei mărturisiri, ce părea destul de sinceră, şi a lipsei totale de gelozie pe care o manifesta. Se întreba în sinea lui, cum putea ea să fie aşa de indiferentă, să spună acele lucruri? Cum putea să nu simtă nici cea mai mică urmă de gelozie? Totuşi, era soţul ei şi în ciuda relaţiei lor lipsită de iubire, Fabio considera că ea avea tot dreptul din lume să-i ceară explicaţii. El dacă s-ar fi aflat în locul ei, ar fi fost, cu siguranţă, extrem de furios să o vadă sărutându-se cu altul, de fapt, extrem de furios este puţin spus. Iar ultimele sale cuvinte, cum că prefera de o mie de ori să sărute pe altele în locul ei, îl intrigau şi mai mult.

    O privea cu uimire în ochi şi nu-i spuse nimic, doar se gândea asupra acelor lucruri. Athena văzând că el nu mai avea nimic de adăugat, trecu pe lângă el, vrând să se reîntoarcă în club, însă se opri şi privi din nou spre Fabio, când acesta o întrebă:

        - Cu cine ai vorbit la telefon?

        - Cu... cineva, îi răspunse ea încet, cu o urmă de ezitare.

        - Şi acel cineva nu are nume? o întrebă el arătând puţin supărat.

        - Ba da, dar... cu tot respectul, Fabio, consider că nu este treaba ta. Cum eu nu îţi cer anumite explicaţii, la fel gândesc că ar trebui să faci şi tu.

        - Eu nu sunt atât de indiferent ca tine şi tocmai de aceea vreau explicaţii, îi vorbi el cu reproş în glas, continuând cu un ton autoritar: Aşa că te mai întreb încă o dată, cu cine ai vorbit la telefon?

        - Cu nimeni, care să te intereseze pe tine, îi răspunse ea evident deranjată de insistenţele şi de purtarea lui de neînţeles.