Lupte interioare

XVII - Reluarea căsătoriei?

        Era ora şapte dimineaţa, când ea și-a pus în spate termobegul şi plecă spre club, la antrenamente. Ieşi din clădirea pensiunii şi tocmai ce traversa terasa acesteia, în curtea principală intră o motocicletă, care a parcat, exact în faţa scărilor terasei. Athena s-a oprit chiar la începutul acestor scări, fără să le coboare. În clipa în care motocicleta şi-a făcut apariţia, inima ei a început să-i bată mai tare, sperând să fie Fabio. Fapt ce i se confirmă, în momentul în care motociclistul și-a dat casca jos de pe cap. S-au privit pentru câteva secunde în ochi într-un mod foarte intens şi pătrunzător, fără ca vreunul să spună vreun cuvânt, un „bună" sau ceva asemănător. În urma acelor secunde consumate cu privirile lor, Athena a coborât cu hotărâre scările şi a trecut pe lângă el fără să rostească ceva sau să-l mai privească. Dar nu a reuşit să facă prea mulţi paşi, fiindcă Fabio, cu toată mirarea sa produsă de comportarea ei, a coborât fulgerător de pe motocicletă şi a prins-o iute de braţ.

- Hei, hei, ce faci, nu mă bagi în seamă? Treci aşa pe lângă mine, fără să-mi spui nimic?

- Îmi pare rău, dar consider că între noi doi s-a spus tot, aşadar, n-am ce să-ţi spun, i-a explicat ea cu o atitudine rece, încercând să-şi tragă braţul din mâna lui, dar fără succes.

- Te înşeli, domnişoară, între noi doi mai sunt foarte multe lucruri de spus, Fabio a rostit acele cuvinte pe un ton apăsat, mai ales pe cuvântul „domnişoară" şi avea o privire plină de aroganţă şi o autoritate superioară. Aroganţă pe care ea nu o putea suferi la el, sub nicio formă.

- Dă-mi drumul! i-a cerut ea poruncitor, încercând din nou să scape de strânsoarea lui.

   Iar de data aceasta scăpă, dar asta după ce el a vrut să-i dea drumul în urma poruncii ei. Fabio, muşcându-şi buzele nervos, îşi lăsă capul în pământ, oftând şi evitând astfel să o mai privească, pentru a se putea linişti. Simţea că îl cuprinde enervarea, atitudinea ei din ultimele zece-douăsprezece ore îl scotea din minţi.

- De ce ai venit? l-a întrebat ea, având un glas imperativ, iar Fabio îşi schiţă un zâmbet silit şi amar în colțul gurii, spunând:

- De ce am venit? Îţi amintesc că m-ai invitat la nunta ta şi a lui Baronu. Sau nu mai este valabilă invitaţia?

- Ba da, normal că este. Dar, nunta va fi mâine, tu de ce ai venit de azi?

     Amândoi au fost extrem de ironici când au rostit aceste fraze şi puteau citi, fiecare în ochii celuilalt, neseriozitatea cu care s-au adresat. Fabio s-a apropiat de ea şi mai mult, într-un mod ameninţător, rămânând între ei o distanţă de doar câţiva centimetri, iar Athena a rămas cu stoicism pe loc. O privi impunător și i se adresă cu un glas aprig, cu care își arăta lipsa de paciență în privința acelei situații:

- Athena, încetează să te mai joci cu mine sau cu nervii mei. Îmi este de ajuns, că după ziua de ieri n-am dormit absolut deloc toată noaptea şi asta din cauza ta şi tot din cauza ta, eu la patru dimineaţa, am ieşit din casă şi am plecat spre tine. Spune-mi un lucru! Tu chiar ai de gând să te măriţi cu Baronu, pentru nenorociţii ăia de bani pe care mi-i datorează unchiul tău?

- Mă mir, că tu te miri şi că te mai îndoieşti de acest lucru.  

    Athena prin aceste cuvinte şi prin tonul folosit îi arătă în mod clar hotărârea ei, de a face acest pas.

- Şi spune-mi, cum vei face? Te vei mărita cu doi în aceeaşi zi? Îţi amintesc că mâine este stabilită şi nunta noastră, te vei mărita şi cu el tot mâine?

- Dă-mi voie să-ţi reîmprospătez memoria, spunându-ţi, că tu ai contramandat nunta noastră. Aşadar, va fi doar nunta mea şi a lui Baronu.