Lupte interioare

XXVIII - Cardul şi sosirea lui Radu

Următoarea zi, fiind sâmbătă, Fabio nu s-a mai dus la serviciu. Dar în schimb, după ce servise micul dejun împreună cu familia şi cu Athena, a lucrat toată ziua, analizând nişte contracte pentru hotelul din Predeal, în camera unde se afla biblioteca şi biroul casei, împreună cu Marius.

Athena a putut să-şi reia lecţiile abandonate cu Rania. Şi asta datorită lui Fabio, pentru că rezolvase situaţia, aşa cum îi promisese. Astfel că aproape toată ziua şi-a petrecut-o cu fetiţa, de care prinsese un mare drag. O învăţa să scrie, să citească şi să numere, cu cea mai mare plăcere şi devotament, remarcând şi isteţimea copilului. S-au îndrăgit una pe alta, foarte iute şi destul de sincer. Rania găsi în Athena afecţiunea, duioşia, atenţia, învăţătura, îndrumarea, liniştea şi înţelegerea ce îi lipseau cu desăvârşire lângă şi de la mama sa. Iar Athena, la rândul ei, găsi în fetiţă un refugiu al plictiselii, o ocupaţie plăcută şi simţind lipsa copiiilor de la clubul de tenis din Predeal, prezenţa Raniei îi alina dorul. Practic se completau şi se ajutau una pe cealaltă, într-un mod dezinteresat şi aproape inconştient.

Spre seară, când Athena citea stând în pat, alături de Rania, care adormise după ce-i citise o poveste cu zâne, veni la ea una dintre slujnicele casei, să o anunţe că domnul Fabio, o chema la dânsul în birou. Ieşi în linişte din cameră, pentru a nu o trezi pe Rania, a coborât la parter, ciocăni uşor în uşă şi după ce auzi un da, spus din spatele ei, intră fără prea multă încredere şi rămase în dreptul uşii.

- M-ai chemat? întrebă ea nesigură.

- Da. Intră, te rog! o îndemnă Fabio, zâmbindu-i cu afecțiune.

După ce a închis încet uşa în urma ei, a pătruns în acea cameră pentru prima dată de când sosise în casa lui Fabio şi privind interiorul acesteia rămase puţin uimită din pricina imensităţii bibliotecii din stejar masiv. Era atât de mare încât se întindea pe toţi cei patru pereţi, până în tavanul din sticlă, în formă de cupolă. Practic aveai impresia că acea cameră era alcătuită doar din patru corpuri de bibliotecă, întreruptă doar de fereastra situată pe peretele din faţa uşii, corpurile erau aşezate în formă de pătrat şi pline cu cărţi, majoritatea fiind noi şi necitite. Pentru a putea avea acces la cărţile aşezate în partea de sus, biblioteca era dotată cu patru scări spiralate, aflate pe fiecare latură a ei. Urcând pe aceste scări, ajungeai pe o mică platformă cu balustradă, ce semăna cu un balcon, care înconjura toată biblioteca şi era situat puţin mai sus de mijlocul ei.

În acele momente, Athena o compară, în gândul său, cu Biblioteca Orăşenească din Predeal, cu care ea era obişnuită şi realiză că aceasta, în faţa căreia se afla, o întrecea cu mult.

În colţul din partea dreaptă, întâlneai un set de canapea şi fotolii, din piele naturală, alături de două măsuţe elegante de cafea. În mijlocul acestei camere, se afla un birou măreţ în stil clasic cu aspect lucios, în faţa căruia erau aşezate trei fotolii micuţe, iar în spatele lui se afla un fotoliu mare, directorial şi ele tot din piele naturală.

Pe acel fotoliu mare, din spatele biroului se afla aşezat Fabio, care o privea cu atenție pe Athena, observându-i uimirea produsă de imensitatea bibliotecii. Camuflase observarea sa, pentru a evita o stânjeneală şi mai mare în dispoziţia Athenei. Îi arătă cu mâna unul dintre cele trei fotolii, din faţa biroului, spunându-i:

- Ia loc, te rog!

- De ce m-ai chemat? l-a întrebat ea în timp ce se aşeză, cu timiditate.

- Să-ţi dau ăsta?

Îi înmână un plic alb, pe care era emblema şi numele unei companii bancare de renume. Ea îl luă cu reticenţă şi dezorientată întrebă: