Lupte interioare

XLV - O noapte cu o inimă mai puternică

   Athena şi Fabio au plecat din Târgovişte, a doua zi după înmormântarea micuţului Andrei. Cu tristeţea în suflet şi-au continuat călătoria prin Ploieşti, Buzău, Brăila şi Constanţa.

    Când au ajuns în Constanţa se împlinise o lună şi jumătate de când erau plecaţi. În tot acest timp, cei doi au devenit foarte apropiaţi. Această călătorie a avut menirea să-i lege strâns unul de altul, cu lacăte ale căror chei ruginiseră, devenind impracticabile. Deşi nu discutară de aceste lucruri, amândoi erau conştienţi de dragostea dintre ei, ce se mărise substanţial. Athena deblocându-se de rezervările avute în privinţa lui, îşi arătă fericirea avută petrecând timpul cu el, în orice condiţii, şi această fericire a ei a fost vizibilă şi simţită şi de Fabio, care abandonă să se mai impună în faţa ei cu acea autoritate abuzivă, înlocuind-o cu blândeţe, răbdare şi tandreţe. Iar Athena a renunţat la încăpăţânarea şi la îndepărtarea ei excesivă, ce-l scotea pe el din minţi. Nu se ştia exact, care abandonase primul, făcându-l pe celălalt în mod automat să renunţe şi el, dar nu mai contau toate acestea, când făgaşul pe care intrase relaţia lor părea unul bun.

    Deşi, la fiecare hotel la care înnoptau, rezervau întotdeauna câte două camere, Athena ajunsese să accepte ceva mai mult apropierea fizică, mângâierile şi săruturile lui, câteodată fiind lipsită de orice împotrivire, lăsându-se purtată de dezmierdările soţului ei, dar întotdeauna sfârşind prin a spune stop. Iar Fabio, cu eforturi supraumane, se stăpânea, consolându-se cu gândul că acest progres al acceptării şi al participării ei avea să aducă după sine şi consumarea căsătoriei lor.

Întocmai cum au stabilit de comun acord, n-au mai adus niciodată în discuţie, tema viitorului lor împreună, n-au mai vorbit nici de divorţ, dar nici de continuarea căsniciei, amândoi alegând să lase lucrurile între ei nerostite, ci doar simţite şi trăite datorită cursului lor firesc. Se mulţumeau să petreacă timpul fiecărei zi, unul alături de celălalt, să vorbească mult şi despre orice, să-şi zâmbească, să se ţină de mână, să se privească unul pe altul, transmiţându-şi tot ce simt prin intermediul ochilor, să ştie că a doua zi aveau să fie tot împreună. Erau unul lângă altul şi asta era tot ce conta pentru ei.

    Fiecare zi din această călătorie le oferise multe noutăţi şi schimbări, din multe puncte de vedere, dar majoritatea erau plăcute pentru cei doi.

   Singurul eveniment mai neplăcut a fost, într-una din zile, când se aflau într-un restaurant, luând prânzul, moment în care Alex o sună pe Athena. Fabio imediat ce a dedus din conversaţia ei, că cel cu care vorbea era chiar Alex, îi smulse telefonul de la ureche, spunându-i acestuia, destul de mânios, să înceteze să o mai caute pe Athena. Termină acea conversaţie cu câteva cuvinte injuriose, spuse probabil de către ambele părţi şi cum Athenei nu i se păru deloc agreabilă purtarea lui, bineînţeles că-i reproşă acest lucru, ajungând să se certe, ca apoi să sfârşească într-o împăcare sinceră, însoţită de scuze şi de o tandră îmbrăţişare.

     În a doua seară de când sosiseră la Constanţa, se aflau amândoi, într-unul din apartamentele de lux ale hotelului Cristofori, în camera lui Fabio. Cei doi stăteau aşezaţi pe un divan, poziţionat chiar lângă fereastră şi discutau despre toţi copiii, cărora le-a întins o mână de ajutor, despre soarta lor şi despre cazurile ce-i impresionaseră cel mai mult, pe amândoi. Priveau la lista avută cu ele, remarcând că le mai rămaseră doar două, astfel şi călătoria lor era pe sfârşite, urmând ca peste două sau trei zile să revină în Bucureşti.

    Fabio îi dădu în acele momente vestea, cum că fundaţia de care îi vorbise la începutul călătoriei, era gata cu toate actele necesare pentru începerea funcţionării ei şi pe lângă asta, deja făcuse rost de câteva fonduri destul de consistente, de la câţiva investitori cunoscuţi de el. Având deja un capital, tot ce mai aştepta fundaţia, pentru a-şi începe drumul spre operele de caritate, era doar sosirea lor în Bucureşti.