Lupte interioare

XXIII - Devierea de la regulă

     Trezită dimineaţa, puţin mai târziu decât în ziua precedentă, află, cu surprindere şi cu neplăcere, că Fabio plecase deja la birou.

    Ziua şi-o petrecuse aproape identic cu cea de dinainte. Neavând o altă opţiune. La cină avusese aceeaşi companie, din aceleaşi motive, de cu o seară în urmă.

    Imediat după servirea cinei, îşi luă, din camera sa, căteva coli de hârtie şi o carte, s-a dus în grădină și aseză pe una dintre băncile poziționată la marginea râului. Mai exact pe cea, care se afla chiar în faţa cascadei, profită de lumina oferită de cele două lămpi de grădină, amplasate în ambele părţi şi începuse să împăturească acele coli, conform artei Origami. După scurgerea a treizeci de minute, auzi paşi îndreptându-se spre ea. Privi în direcţia zgomotului, şi-l văzu pe Fabio apropiindu-se.

        - Bună seara! o salută el în timp ce, cu mâinile adâncite în buzunarele pantalonului, se sprijini cu umărul drept de stâlpul lămpii de grădină.

        - Bună! Ai sosit?

        - Da, acum cinci minute. Am fost în casă şi mi-a spus Emilia că eşti aici.

      Athena în comparaţie cu seara trecută se arăta ceva mai prietenoasă cu el, deşi vădit făcea ceva eforturi pentru această realizare. Încerca să-l privească fără ezitare şi reuşi chiar să-i şi zâmbească puţin.

        - Îmi permiţi să mă aşez lângă tine? Sau are vreun rost? Ai de gând să mă respingi şi să mă tratezi ca seara trecută? Dacă da, te rog, să-mi spui! Prefer să plec, înainte să mă enervez.

    Fabio îi vorbi cu seriozitate, arătând că nu glumeşte, însă Athena, în ciuda acestui lucru, îi zâmbi cu o înveselire clară ce se citea pe chipul ei şi adunându-şi lucrurile mai lângă ea, pentru a-i face loc, zise:

        - Te rog, ia loc!

        - Ce faci, aici? o întrebă el, privind spre manoperele făcute din hârtie, în timp ce se aşeză pe bancă, lângă ea.

        - Mă joc cu hârtia sau mai exact spus cu arta Origami.

        - Origami!? Am mai auzit undeva de asta, îi spuse Fabio.

        - Este o artă japoneză, care constă în împăturirea hârtiei.

        - Foarte tare! Asta este o floare? întrebă el în timp ce luase în mână, una din operele făcute de soţia lui, uitându-se cu interes la ea.

        - Da, mai exact este o lalea şi acesta este un trandafir, îi răspunse Athena, arătându-i-l.

        - Sunt foarte frumoase. De unde ai învăţat să faci astea?

        - De la mama, ea m-a învăţat. Una dintre facultăţile ei, a fost de artă şi ea acolo a învăţat foarte bine, tainele Origami.

        - Foarte frumos. Şi ce faci cu ele?

        - Le voi picta şi i le voi da Raniei. Sunt convinsă că-i vor plăcea.

        - Cu siguranţă. Eşti foarte drăguţă, că-ţi ocupi timpul pentru Rania.

        - De fapt, nepoţica ta este foarte drăguţă, că-mi permite să-mi umplu timpul cu ea. Aceste două zile, ne-am jucat foarte mult şi ne-am împrietenit destul de bine, îl înformă Athena, zâmbind foarte bucuroasă de noua ei prietenă.

        - Mă bucur să aud asta. Sincer, nu prea are nimeni timp să se joace cu ea.

        - Am observat lucrul acesta şi mi-a spus şi Rania, că nimeni nu se joacă cu ea.