Lupte interioare

XXI - Turneul de tenis

       A început o nouă săptămâna, săptămână în care începea turneul de tenis din Braşov „Cupa Cluburilor". Turneul şi conceptul lui se datora în totalitate domnului Nicolae Nicola, tatăl Athenei. În timpul vieţii sale, fiind membru al celui mai mare club sportiv din Braşov, a propus acest proiect care a fost acceptat de majoritatea membrilor. Era un turneu la care participau toate cluburile de tenis de câmp, din Braşov şi nu numai. Competiţia ţinea două săptămâni, prima era dedicată băieţilor, iar cealaltă fetelor, paralel şi copiilor, care nu puteau fi uitaţi la un astfel de evenimet. Fiecare club putea avea doar câte un reprezentant la fiecare dintre cele patru niveluri.

     Turneul s-a dovedit a fi un real succes, care dezvolta în fiecare an o tradiţie importantă. Pentru iubitorii tenisului, deşi nu era un turneu de profesionişti, era un eveniment de o mare însemnătate, pentru că pe lângă acest turneu, se dezvoltase şi un mic festival al tenisului, în oraşul Braşov. Anul acesta era a zecea ediţie şi lucrul acesta îl făcea şi mai important. Tatăl Athenei a apucat doar şase ediţii din el, dar ultima a fost cea mai frumoasă pentru acesta. În acel an, în care el a decedat, după doar trei luni de la turneu, Athena a intrat, pentru prima dată, pe tabloul competiţional la cel mai înalt nivel feminin şi a câştigat turneul. Tatăl ei a fost extrem de mândru de ea şi foarte fericit.

      După moartea tatălui său, ea a refuzat să mai participe la turneu, timp de doi ani. Şi nu pentru că nu şi-ar mai fi dorit, ci pentru că i-a fost imposibil să participe. Ea şi familia ei au avut o cădere financiară gravă, după moartea domnului Nicola, iar Athena a fost obligată de împrejurări să se angajeze şi din această cauză nu a avut timpul necesar, dar nici bani, pentru pregătirea ei. Atunci când unchiul său l-a luat, pe ea şi pe mama sa, Fidius fiind deja căsătorit şi proaspăt ieşit de pe băncile facultăţii, sub aripa lui financiară, Athena şi-a permis din nou participarea la acest turneu, câştigând trofeul în fiecare an de atunci.

      Pentru Athena acest eveniment avea o însemnătate enormă. Prima era datorită memoriei tatălui ei, pentru ea participarea şi câştigarea acelui turneu era un omagiu de valoare, adus acestuia. Iar cea de-a doua se dedica faptului că de doi ani, ea reprezenta clubul unchiului ei, administrat în mare parte de ea.

       Aşadar, săptămâna băieţilor s-a încheiat şi a sosit săptămâna dedicată fetelor. Athena a trecut de primul tur fără probleme, era încrezătoare în ea şi în jocul său. A încercat să se detaşeze de realitatea ce o aştepta după terminarea acelui turneu şi să uite în totalitate de Fabio, fapt ce i-a reuşit. Nu mai ştia nimic de el de trei zile, iar Marius a plecat şi el din Predeal, aşadar nu avea pe cine să întrebe, dacă a ajuns cu bine în Italia sau dacă a mai plecat şi nici cine să-i amintească de el. Iar lucrurile erau în favoarea ei, aşezate în acel mod. Acea abandonare a realităţii, a ajutat-o să se concentreze doar pe turneu, dovedindu-se benefic acest lucru, deoarece a ajuns în optimi fără obstacole substanţiale.

       Se simţea în largul ei pe teren, genunchiul o ajuta, nesimţind nicio durere la el. Următoarele două meciuri, care îi asiguraseră prezenţa în finală, le-a câştigat fără să cedeze vreun set.

        A trecut o săptămână, iar Fabio nu a sunat deloc, nu a vorbit cu el şi nici nu a aflat nimic de el. Situaţia era pe placul Athenei, chiar nu dorea să ştie ceva de soţul ei, să-i audă vocea şi mai ales să-i simtă prezenţa sau să ştie de existenţa lui, în acea săptămână.

        Duminică, ziua finalei, antrenamentul de dimineaţă a fost unul foarte reuşit, fapt ce-i dădu speranţe pentru o formă foarte bună în ultimul act al turneului. Finala era programată la ora două, dar tribuna era plină de spectatori, încă de la ora unu. Spectatori care majoritatea, ştiind rezultatele anilor trecuţi, erau curioşi să vadă dacă Athena reuşeste să câştige, pentru a treia oară consecutivă, turneul. Ea avea mulţi susţinători şi asta din cauza faptului că jocul ei era foarte bun şi spectaculos, pentru un turneu de amatori şi acest lucru le plăcea iubitorilor tenisului de câmp. Toţi membrii din familia ei erau prezenţi şi ei în tribune, susţinând-o.