Lupte interioare

X-Resemnarea şi întrunirea cu surprizele ei

            A doua zi Fabio a plecat din pensiune. Athena s-a trezit ceva mai liniştită şi puţin mai resemnată în ceea ce priveşte situaţia ei. Se gândi că soarta ţinu totuşi cu ea şi îl aduse pe Fabio, precum un salvator, smulgând-o din ghearele viitorului întunecat, pe care l-ar fi avut alături de Baronu, ce numai simplul gând constituia un adevărat chin. Îşi reluă activităţile zilnice, obişnuite ei. S-a dus în acea dimineaţă la club, ocupându-se de antrenamentele, care erau necesare pentru evoluţia sa la turneul la care urma să participe.

         După-amiaza şi-a petrecut-o împreună cu Alex, sărbătorind, împlinirea a două luni de când erau iubiţi. A fost o celebrare plăcută pentru ambii, chiar şi pentru Athena, care în inima sa era prezentă despărţirea ce avea să urmeze între ea şi Alex şi la fel şi mustrările de conştiinţă pentru faptul că îi ascundea această realitate. Regreta acum, că nu i-a spus încă din prima zi în care a luat acea hotărâre.

      Următoarele zile au trecut fără evenimente neaşteptate sau foarte importante. Athena încercă prin diferite motive, nu foarte verosimile, să se sustragă de la întâlnirile ei cu Alex. Nu pentru că nu-şi dorea acest lucru, din contră, ar fi vrut să petreacă fiecare minut din aceste zile, care le mai rămaseră la dispoziţie, alături de el, dar argumentul ei fost acela, de a-l face pe el să fie cât mai dezamăgit de ea, crezând astfel că suferinţa lui va fi uşor alinată. Însă, în ziua de sâmbătă, după ce acesta primi un alt refuz la întâlnirea dintre ei doi, veni la ea acasă cerându-i o explicaţie la faptul că tot evită să se vadă cu el. De asemenea, o întrebă dacă există ceva care o preocupă, pentru că în ultima perioadă o simţi cam schimbată şi foarte gânditoare. Era o ocazie foarte bună, ca Athena să îi spună tot adevărul, dar lipsindu-i în totalitate curajul, îi invocă motivul turneului ca fiind singurul lucru care o preocupă. Regretă acut, după aceea că nu a fost sinceră cu el  şi că nu a profitat de acea ocazie, crezând că astfel chinul remuşcărilor prin care ea trecea, vor lua sfârşit.

      Finalmente, ziua hotărâtoare de duminică veni şi după terminarea antrenamentelor sale de dimineaţă s-a întors acasă, a făcut un duş, după care a avut o mică conversaţie cu unchiul ei. Unchiul ei, domnul Victor, a sosit la pensiune pentru întâlnirea ce urma să aibă loc între el, sora sa, doamna Veronica, Baronu şi nu în ultimul rând nepoata lui. Iar natura acestei întâlniri era stabilirea termenilor a presupusei căsătorii dintre Baronu şi Athena.

       Aceasta din urmă, coborî în curtea pensiunii, cu o carte în mână, vrând să se întreţină cu ea, până ce Fabio avea să sosească. Pentru că, deşi mai era doar o oră până la timpul stabilit pentru acea reuniune acesta nu sosise încă. Se aşeză pe balansoarul, care era cel mai apropiat de parcare, vrând astfel să vadă sosirea lui. Însă timpul a trecut şi a mai rămas decât o jumătate de oră, iar în mintea Athenei a început să se ivească îndoiala. Era aproape convinsă că acesta nu va mai sosi şi că totul a fost o farsă, foarte reuşită, din partea sa şi că, încă o dată, şi-a bătut joc de ea. Apoi încercă să îşi alunge aceste gânduri negre, gândindu-se că sinceritatea văzută în ochii lui, simţită din atitudinea lui nu o putuseră înşela atât de tare şi cu siguranţă ceva s-a întâmplat de n-a putut veni sau că va sosi din clipă în clipă. Regretă aprig că nu îi ceruse nici măcar un număr de telefon, deşi nu era sigură că mândria ei ar fi lăsat-o să-l sune şi să-l întrebe dacă mai vine ori ba.

       Încercă să-şi întoarcă atenţia la cartea pe care o ţinea în mâini şi deşi stătu o vreme cu privirea aplecată spre ea, lucrul cert era că nu a putut citi nici măcar un rând, deoarece n-a întors nicio pagină de ceva vreme. La un moment dat, se auzi zgomotul produs de o maşină ce intra în curtea pensiunii, iar Athena îşi ridică privirea plină de speranţă, crezând că este Fabio. Însă ceea ce văzu, o deziluzionă. Nu era maşina neagră de teren, pe care acesta o avea şi ea o ştia, ci era o maşină albă de lux, stil limuzină. Îşi lăsă din nou privirea pe carte, gândind, că în mod sigur, era un alt client al pensiunii. Maşina parcă chiar lângă balansoarul pe care ea era aşezată. Chiar şi după ce şoferul acesteia coborî, Athena a rămas cu ochii aţintiţi tot în carte, neinteresând-o deloc acest nou client, chiar uitând de prezenţa lui, revenind la gândurile şi preocupările sale. Însă, în clipa în care auzi un „bună" din partea acestuia, vocea cu care a fost rostit acel cuvânt, i se păru atât de cunoscută încât îşi ridică privirea foarte iute spre el. Deşi îşi pierduse speranţa şi începuse să gândească lucruri urâte despre el, acum îi părea extrem de rău de faptul că îl nedreptăţise în aşa fel, deoarece, Fabio era chiar în faţa ei, privind-o cu un zâmbet generos și atrăgător.