Lupte interioare

XIX - Soţ şi soţie

        Noaptea s-a scurs şi a început o nouă zi. Era sâmbătă, ziua nunţii, iar Athena a avut o noapte, cumplită, de insomnie, gândindu-se la ziua şi evenimentul nedorit din viaţa ei, ce avea să urmeze. S-a dat jos din pat când încă nu se luminase complet de ziuă, şi-a pus un trening de vară şi a ieşit să alerge pe drumul forestier, de lângă pensiune, unde obişnuia.     

      Spera că această alergare de dimineaţă o va ajuta să se revigoreze, după o noapte nedormită. Însă, sentimentele ei apăsătoare, pe care le avea în legătură cu nunta şi cu ziua ce tocmai a început, nu i-au permis să se simtă mai însufleţită şi mai plină de vitalitate. S-a întors în camera ei şi după ce a făcut un duş, privi cu tristeţe rochiţa pe care i-o pregătise mama sa, de cu seară, insistând să accepte să o poarte. La început Athena a refuzat cu solemnitate să poarte acea rochie nouă, pe care mama ei i-o cumpărase special pentru nuntă. Din punctul ei de vedere nu era nevoie de nicio rochie nouă şi mai ales albă, pentru nunta asta. Era convinsă că cel mai bine ar fi să poarte orice îi cădea prima oară în mână, din şifonierul ei, poate chiar cel mai urât articol vestimentar, pe care îl avea la îndemână. Astfel, va fi un motiv în plus să aibă cele mai urâte amintiri cu privire la acest eveniment nedorit, din viaţa sa. Finalmente, acceptă acea rochiţă şi asta din cauza insistenţelor blânde ale doamnei Veronica şi a efortului depus, pentru a-i face o asemenea surpriză plăcută, crezuse mama ei, cumpărându-i acea rochie, ce n-a fost tocmai ieftină pentru bugetul lor.

    Athena, privind rochia, simţi cum lacrimile işi fac loc în ochii ei mari, încercănaţi din pricina nopţii neodihnitoare, pe care o avusese. Totuşi, trase aer adânc în piept, oprindu-şi lacrimile. Nu mai voia să plângă din acel motiv, îşi promisese că nu va mai plânge din cauza acelei căsătorii, că pe viitor va vedea partea bună din această situaţie şi astfel încercă şi chiar reuşi să-şi respecte promisiunea, făcută ei înseşi.

  Unchiul Athenei hotărî, în mod surprinzător, să nu mai primească la cazare turişti în pensiunea "Lord", în acel weekend şi asta din pricina aglomeraţiei care va fi cu ocazia nunţii. Astfel că, în pensiune se aflau doar cei invitaţi la nuntă şi anume; el, împreună cu sora lui, doamna Veronica, cu Athena şi fratele ei, Fidius, alături de soţia sa, Maria, Iulia prietenă a doamnei Veronica şi angajată a pensiunii, ce venise împreună cu soţul şi cei doi copii ai săi, şi bineînţeles mirele, Fabio, cu prietenul lui Marius, care de data aceasta, a găsit o cameră liberă şi pentru el, faţă de data trecută când venise în oraş şi fusese obligat să se cazeze la o altă pensiune, la o distanţă de câţiva kilometri de pensiunea „Lord".

    Cu vreo trei ore înainte de ora douăsprezece, ora progamării făcută la oficiul stării civile, Maria s-a dus în camera ei, ajutând-o să se pregătească pentru eveniment. Athena, fără prea mult chef, îi acceptă ajutorul şi înainte de ora unsprezece coborî în salonul pensiunii, unde se afla Fabio şi ceilalţi bărbaţi, pregătiţi şi ei pentru eveniment.

     Rochia, cumpărată de mama sa, îi venea perfect, punându-i în valoare silueta ei slăbuţă. După cum am mai spus era albă, din satin, avea mâneci scurte şi creţe, strâmtă până la talie şi de la talie în jos lărguţă, până deasupra genunchilor. Era o rochiţă în stilul rochiilor Marilyn Monroe şi singurul accesoriu pe care îl avea la ea era o cureluşă îngustă, roşie, din lac, pusă în jurul taliei, punându-i în evidenţă talia subţire. În mână avea o poşetă micuţă roşie de culoarea cureluşei, care se asorta foarte bine cu pantofii roşii şi eleganţi, ce aveau un toc aproape minuscul. Părul negru, drept şi lung peste umeri, era doar pieptănat şi lăsat liber pe spate.

     Fabio când o zări, primul lucru care i-a atras atenţia a fost părul ei, fiind pentru prima dată când o vedea cu el despletit. De obicei îl purta prins într-o coadă de cal la spate sau împletit, în acea coadă sau chiar două cozi, ce-i cădeau pe umeri. Însă, niciodată nu-l purta despletit, astfel că, pentru mire era o adevărată premieră să vadă liberă podoaba capilară, a viitoarei sale soţii.