Lupte interioare

VII - O hotărâre greu de luat

          A renunţat să mai meargă, în acea după-amiază, la clubul de tenis şi chiar şi la întâlnirea ei cu Alex, telefonându-i acestuia, îşi ceru scuze că nu va putea veni la întâlnire, din pricina faptului că nu se simţea prea bine. Îi era clar că nu se putea preface că totul este bine şi el va observa acest lucru. Preferă să-şi petreacă sfârşitul acelei zile în camera sa, meditând asupra acelui impas din viaţa ei.

        Se gândea şi la Alex, întrebându-se ce avea să se întâmple cu relaţia lor? Erau de două luni împreună şi exceptând defectul său, impulsivitatea agresivă, exercitată asupra bărbaţilor, era un bărbat minunat atât fizic, cât şi moral. Îi plăceau educaţia lui plină de politeţe, maturitatea, cinstirea, amabilitatea şi inteligenţa lui. Aveau multe lucruri în comun şi multe despre care puteau vorbi, printre care şi sportul. El fiind un jucător de rugby profesionist, iar ea o fostă jucătoare de tenis de câmp. Nu era îndrăgostită de el, dar simţea că era genul de bărbat care să o poată face să ajungă la acest sentiment, cât de curând. Însă se pare că soarta nu vrea să îi mai acorde acest „cât de curând". Între străin, Baronu şi Alex l-ar fi ales pe cel din urmă fără nicio ezitare. Era singurul cu care s-ar fi căsătorit, fără să aibă atâtea regrete, dar acest lucru nu era posibil, din simplul motiv că el nu era atât de bogat, încât să poată plăti datoria unchiului ei în schimbul acelei căsătorii. Niciodată n-a avut o părere, tocmai bună despre cei care se căsătoresc din interes financiar sau chiar social, iar acum, spre dezgustarea sa, ea era un alt element ce se adăuga acestei categorii.

         În următoarea zi, când bruneta îşi reluă activităţile ei zilnice şi se întorcea de la clubul de tenis, o întâlni pe mama ei în salonul pensiunii, iar aceasta o înștiință că este aşteptată sus, în birou, de către unchiul său, care dorea să vorbească cu ea.

          Unchiul ei şi fratele doamnei Veronica, era un domn foarte prezentabil şi la cei cinzeci şi cinci de ani încă se mai vedea frumuseţea genetică, pe care o întâlneai şi la sora sa. La prima vedere părea un om dur, incapabil de cea mai mică sensibilitate şi blândeţe, dar după această aparenţă găseai o persoană comună cu calităţi şi defecte. Sora lui îi era net superioară în ceea ce priveşte cultura şi educaţia şcolară şi chiar şi cea morală. El fiind mai preocupat să înveţe să facă bani, din orice, ca apoi să-i cheltuiască pentru comoditate şi pentru buna sa dispoziţie. În tinereţea sa, ştiuse foarte bine să investească acei bani şi astfel, acum deţinea două pensiuni, una în Predeal şi alta în Sinaia şi clubul de tenis la care lucra şi bruneta. Dar de ceva timp din cauza crizei financiare care complotase perfect cu viciul său, jocurile de noroc din cazinouri, l-au adus în pragul falimentului. De aici se născuse şi problema nepoatei sale. Nepoată care fusese febleţea vieţii lui încă din primele zile de viaţă ale acesteia. Nefiind căsătorit niciodată şi neavând copii, îşi îndreptă toată dragostea paternă asupra brunetei. Astfel, când tatăl ei şi cumnatul său muri, iar sora şi nepoata au rămas singure, le luă sub aripa lui financiară, oferindu-le o casă în acea pensiune şi o sursă de venit în plus, faţă de cel de la liceu, dându-i surorii sale postul de administrator al pensiunii din Predeal. Construise clubul de tenis, doar de dragul nepoatei sale, fiind astfel singura investiţie de la care nu se gândea la profit, ci doar la fericirea oferită acesteia, fiind şi singura persoană, din lume, pentru care ar face acest lucru.

       Când intră în camera biroului îşi găsi unchiul, stând la birou în faţa calculatorului.

        - Bună, unchiule!

        - Bună, ştrunfiţo, te-ai întors? rosti acesta, ridicându-şi ochii de la calculator spre ea.

        - Cu puţin timp înainte şi mi-a spus mama că...