Lupte interioare

XVIII - Fidius şi părerea lui

     Fidius şi soţia sa, Maria, au ajuns în Predeal pe la ora prânzului şi prima lor oprire a fost la clubul de tenis, urmând să se întâlnească cu sora lui acolo. Pe drumul de întoarcere, la pensiune, fratele Athenei şi-a expus părerea bună pe care o avea, în legătură cu această căsătorie, făcând comparaţie cu cea în care mire ar fi fost Baronu. Cu toate acestea, el a ţinut să menţioneze şi să-i reproşeze surorii lui, faptul că ea nu acceptase sfatul şi propunerea pe care el le-a făcut-o. Şi această propunere, era ca ea şi mama lor să lase totul baltă, inclusiv pe unchiul lor, care din punctul lui  de vedere, merita din plin această tratare din partea amândurora şi să se mute la el şi la soţia lui în Braşov, iar acolo să înceapă o nouă viaţă. Athena a adus în apărarea ei, toate considerentele, pe care le ştim deja, dar lui Fidius i s-au părut nişte motive absurde.

     Ajunşi la pensiune, Athena constată că Fabio nu se afla acolo şi bănui că vizita lui la şantierul hotelului, se prelungi, cu mult peste o oră.

        Doamna Veronica servi masa de prânz împreună cu toţi trei, bucurându-se şi savurând din plin acele clipe petrecute, cu cei doi copii ai ei şi cu nora, pe care o îndrăgea şi o iubea sincer.

      Fidius era copia bărbătească a Athenei. Avea aceeaşi culoare la păr, cu acelaşi fir drept, acelaşi ten şi mai ales aceiaşi ochi, de un albastru aproape ireal. Singura lor diferenţă, din punct de vedere fizic este că el era mai înalt decât ea, iar în ceea ce priveşte chipul este faptul că el deţinea, cum este şi normal, trăsături bărbăteşti, iar ea trăsături feminine. Dar, cu toate acestea, dacă reuşeai să ignori acest lucru, puteai jura că cei doi sunt fraţi gemeni, în ciuda diferenţei de vârstă. Fidius era mai mare cu trei ani decât Athena. Purta ochelari de vedere, lucru ce i se potrivea perfect cu cariera lui de inginer de cercetare în botanică, zoologie, bacteriologie, ecologie şi microbiologie, meserie pe care o profesa la un institut de cercetare, privat din Braşov. Fusese vocaţia lui în viaţă şi era fericit şi satisfăcut cu această slujbă.

      Opoziţia celor doi apărea abia în momentul în care apucai, să-i cunoşti cât de cât şi observai imediat cât de diferiţi moral şi psihic sunt. Deşi au fost crescuţi şi educaţi în egală măsură, de aceiaşi părinţi şi cu aceeaşi valoare, fiecare au luat cantitatea de educaţie cât au crezut de cuviinţă că le este necesară. Athena era seriozitatea întruchipată, iar Fidius avea un umor poate uşor exagerat de dezvoltat. Era un om obişnuit, nici rău dar nici sfânt, nici iertător dar nici necruţător, nu era nici imperfect dar nici perfect, iar el îşi accepta mai cu uşurinţă greşelile, faţă de sora lui. Era un om cinstit de felul său, dar dacă avea ocazia şi dacă era ferm convins că nu face rău nimănui nevinovat, se mai abătea uneori şi de la reguli sau legi. Cu toate astea, era un om de treabă, de cuvânt, cu obiceiul de a respecta doar pe cel care îl respecta, de a trata pe cel de lângă el în acelaşi mod în care era şi el tratat.

     Maria, cumnata Athenei, era o femeie de douăzeci şi şapte de ani, cu o siluetă plăcută şi un chip drăguţ. Blondă, cu ochii căprui şi un ten ce i se potrivea perfect, era o femeie frumoasă chiar şi în ciuda micului ei şchiopătat, provenit de la piciorul stâng. De fapt, mulţi spuseseră, că acest şchiopătat o făcea şi mai drăguţă, mai plăcută la vedere şi că se potrivea perfect cu felul ei timid şi naiv de a fi. Cu toate astea, era o femeie elegantă şi modestă în acelaşi timp, conduita ei demonstra mult bun-simţ şi o bună educaţie. Acei ochi căprui pe care îi deţinea, emanau fără voia ei, inteligenţa şi sufletul ei nobil. Suflet care îl cuceri pe Fidius, ceva mai mult decât aspectul ei fizic plăcut.

     Era de ajuns să-i priveşti doar pentru o scurtă clipă pe cei doi şi remarcai imediat, sentimentul puternic de dragoste reciprocă, ce-i lega. Era vădit că ei trăiau în două lumi, în lumea lor, unde erau doar ei doi şi în lumea reală unde se aflau restul. Însă, ei erau cei mai fericiţi în lumea lor, o lume lipsită de minciuni şi trădare, plină de iubire sinceră, de respect, şi devotament reciproc. Mai exact, căsnicia lor era cea mai mare împlinire pentru cei doi.