Lupte interioare

XLII - Gelozie, furie, destăinuire

       Într-unul din momentele acelei petreceri, Athena petrecuse puţin timp şi în compania lui Alex. Timp în care acesta îi povesti de noua sa viaţă din Elveţia, de care era foarte încântat, apoi conversaţia lor intră pe făgaşul trecutului avut împreună şi a amintirilor dintre ei, cât şi a evenimentelor ce au produs despărţirea lor. Alex profitând de această ocazie, prin diferite aluzii, destul de clare, încercă să-i arate că el încă mai este interesat de ea şi că ar fi dispus să reia relaţia lor, oricând. Athena pentru o fracţiune de timp, se gândi că Alex ar putea fi cel care să o ajute, să-l uite definitiv pe Fabio.

        Petrecerea continua, iar ceasul arăta că era trecut puţin, peste miezul nopţii. Athena aflându-se lângă bar în picioare, alături de o prietenă, ce-i povestea ceva destul de amuzant, deoarece râdeau cu mare poftă amândouă, simţi cum deodată cineva o prinde din spate, de braţ, într-un mod destul de brutal, întorcând-o cu faţa, cu o forţă uimitoare.

        Nu avea nevoie să-l vadă sau să-l audă, pentru a se convinge de identitatea acestuia, ştia încă din prima senzaţie a atingerii lui, din felul în care îşi încleştase degetele pe braţul ei, din forţa pe care o exercitase asupra sa atunci când a întors-o cu faţa, că era chiar soţul ei, ce o privi şi îi vorbi imediat, cu toată furia existentă în el.

        - Credeai că glumesc?

        - Lasă-mă în pace! îi strigă ea smucindu-se de lângă el şi chiar reuşind să scape din mâna lui. Ce cauţi aici?

        - Am venit după tine, exact cum ţi-am promis. Aşa că, hai, să mergem, n-ai ce căuta aici! spuse el, repezindu-se spre ea şi prinzând-o din nou de mână, iar Athena încercă să scape pentru a doua oară de el.

        Alex aflându-se prin apropiere şi vâzând cele petrecute, mai ales împotrivirea Athenei, se duse lângă ei şi foarte încrezător îi zise lui Fabio:

        - Prietene, ai auzit că vrea să o laşi în pace, aşa că ar fi mai bine să-i dai drumul, dacă vrei să nu ai probleme.

        - Prietene, ar fi mai bine să nu intervii acolo unde nu ţi se cere, pentru că aici este o problemă ce mă priveşte doar pe mine şi pe soţia mea, replică Fabio, vorbindu-i cu şi mai multă încredere şi autoritate, trăgând-o ocrotitor pe Athena în spatele său, vrând să o păzească de o eventuală încăierare între el şi Alex, care după expresia feţei acestuia din urmă, părea pornit să o înceapă.

        În acest timp, bodyguard-ul care o păzise pe Athena şi încă un altul venit împreună cu Fabio, remarcând situaţia tensionată dintre şeful lor şi Alex, se apropiară de ei, fiind gata oricând să acţioneze. Fabio observându-i le făcu semn să se retragă şi să nu intervină în niciun fel, iar aceştia ascultând ordinul se depărtară câţiva paşi, dar continuau să fie foarte atenţi la desfăşurarea evenimentelor.

        Alex profitând de clipa în care Fabio nu era atent la el, fiind ocupat cu semnele făcute celor doi, îşi dezvălui din nou temperamentul extrem de vulcanic şi se năpusti asupra lui, lovindu-l cu pumnul în faţă. Acesta, ţinându-se destul de bine pe picioare, se dezmetici repede şi realizând iute cele întâmplate, i-a întors cu repeziciune pumnul lui Alex, lovindu-l suficient de tare, încât acesta să cadă pe masa şi scaunele, din spatele său.

     Totul se petrecuse uimitor de repede şi imediat atmosfera din cafenea, devenise foarte agitată datorită celor doi. Unii dintre cei prezenţi, alergau spre ieşire speriaţi, alţii priveau cu stupoare la ei sau chiar se înghesuiau să poată vedea, continuarea evenimentelor, cât mai bine.

    Athena îngrozită se repezi între ei, strigându-le să înceteze şi să nu se mai poarte ca două animale fără pic de judecată. Fabio încercă din nou să o îndepărteze de ei, de data aceasta fiind atent tot timpul la mişcările lui Alex şi privindu-se unul pe celălalt cu o ură excesivă. Şi tot printr-un semn, le dădu ordin celor doi bodyguarzi să vină şi să o ia pe soţia lui de lângă el. Aceştia se conformară îndată, luând-o pe aceasta, în ciuda împotrivirii ei şi depărtându-se cu ea. Athena speriată şi oripilată de situaţia iscată, striga implorându-l pe Fabio să înceteze şi se zbătea să scape de strânsorile celor doi bărbaţi.