Lupte interioare

LVI - Sfârșitul luptelor interioare

Cei doi se întorceau de la teatru, unde au fost însoțiți de Dana și Marius, iar în mașină, pe drumul de întoarcere, luă naștere o discuție cu privire la plecarea sau rămânerea lor în reședința Cristofori.

- Athena, scumpa mea, înțelege, chiar dacă Radu nu mai este, eu tot consider că ar fi cel mai bine să ne mutăm. Te asigur, că mama se va descurca și fără noi. Ea dacă le are pe prietenele ei cu care să-și piardă timpul, îi va fi bine. Apoi, tu niciodată nu te-ai simțit confortabil în casa asta. Nu înțeleg, de ce insiști să rămânem?

- Te înșeli, Fabio! Asta s-a întâmplat în trecut, însă acum lucrurile sunt complet diferite, îl informă ea cu zâmbetul ei luminos pe buze.

- Sper că nu faci asta și din cauza mea. Crede-mă, că nu mă afectează dacă plec din această casă.

- De ce nu ești sincer? îl întrebă ea indignată de cuvintele lui. Normal că te afectează, este casa în care ai crescut și ai trăit până acum, este casa ce ți-a fost lăsată moștenire de către tatăl tău. Și sunt convinsă că toate astea au o însemnătate foarte mare în inima ta și că nu-ți este atât de ușor să pleci pentru totdeauna din ea. De asemenea, știu că unul dintre motivele pentru care nicio casă, din cele pe care le-am tot văzut, nu te-au mulțumit, a fost din pricina faptului că tu le comparai cu aceasta în care trăim acum și unde se află tot confortul cu care ești tu obișnuit. Așadar, te rog, nu mai spune că nu te afectează plecarea din casă, deoarece, cu aceste cuvinte nu faci altceva decât să spui o minciună gogonată! Și nu vreau asta, Fabio! Nu vreau să spui minciuni, nici măcar de dragul meu, l-a înștiințat ea vorbindu-i în felul ei fățiș.

Fabio, cu o manifestare asemenea unui copil ce a fost prins mințind, a păstrat tăcerea pentru un moment și se concentră doar la drum. În momentul în care intră cu mașina pe porțile mari ale reședinței, parcurgând acea alee, mărginită de tufele mari de trandafiri, reluă discuția:

- Și totuși, Athena, vreau ca și tu să te simți comod acolo unde ne vom petrece restul zilelor, tocmai de aceea insist să...

- Exact asta se și întâmplă! l-a întrerupt ea. Fabio, unicul nostru motiv, cu mutarea, a fost Radu, dar cum Radu din păcate nu mai este, crede-mă, că nu mai există niciun alt motiv.

- Oare? întrebă el neîncrezător. Și cum rămâne cu senzația aceea, cum că te simți închisă ca într-o colivie de aur, pe care ți-a dat-o întotdeauna această casă? a întrebat-o acesta în timp ce ocoli fântâna arteziană și parcă mașina în fața scărilor de marmură, ce făceau accesul în reședință, și imediat după aceea își fixă ochii în ochii ei, cerându-i un răspuns sincer și prin intermediul lor.

- M-ai eliberat tu din acea colivie de aur, în momentul în care te-ai strecurat în inima mea, i-a spus Athena cu blândețea și sinceritatea ei, mult prea evidente, afișate pe chipul său luminos, lucruri ce-l făceau pe el să se simtă mult prea norocos și special. Fabio, lucrurile din trecut și senzațiile mele în această privință s-au schimbat! continuă ea cu explicațiile, simțind că sunt necesare pentru convingerea lui. Acum, tot ceea ce are cea mai mică legătură cu tine îmi este drag, la fel și această casă, în pofida somptuozității ei, îmi este dragă cu tot ce se află în ea. Pentru că aici avem cele mai multe amintiri, aici ne-am petrecut primul nostru an împreună, aici te-am cunoscut pe tine ca om și aici s-a născut dragostea noastră.

- Nu, scumpa, te înșeli! Aici s-a născut doar dragostea ta, nu și a mea! Pentru că eu am început să mă simt fermecat și să mă îndrăgostesc de tine încă de la Predeal. Pentru mine, aici doar a crescut dragostea mea, cu fiecare zi petrecută alături de tine.

Destăinuirea lui Fabio și privirile ce au însoțit-o și ce au fost scoase din inima lui, au făcut-o pe Athena să năvălească în brațele acestuia.