Lupte interioare

LIII - Un nou început

  Într-adevăr, Fabio o găsi pe Athena în locul bănuit de el şi anume în dumbrava din spatele pensiunii. Dar nu se afla aşezată pe acel trunchi de copac, așa cum a găsit-o de fiecare dată, ci mergea destul de agitată, cu capul în jos, de colo-colo prin dumbravă de parcă în acel moment mintea i se limpezise şi punând unele lucruri cap la cap descoperi adevăruri ce o frământau, o surprindeau, dar o şi indignau. Iar agitația ei lăuntrică, survenită din tainele deslușite, îi oferea o imposibilitate să stea într-un singur loc.

     Fabio a intrat în dumbravă și o privi pentru câteva secunde, după care îi vorbi emfatic:

  - Observ că ţi-ai păstrat prostul obicei de a fugi de mine!

    Athena, imediat ce-i auzi glasul, îşi ridică capul privindu-l cu cei mai aprigi ochi albaştri, cu un pas hotărât, veni lângă el imediat şi cu un gest total neaşteptat, dar râvnit de ea ca o necesară gură de aer într-un proces de sufocare, îl pălmui pe Fabio puternic peste obrazul său stâng. Acesta, fiind extrem de surprins de palma primită şi neprevăzută, îşi fixă ochii în ochii ei privind-o mustrător, încruntat, dar şi extrem de semeţ şi impozant.

  - Prefăcutule! îi strigă ea grabnic după ce săvârşi acea pălmuire. Dacă urăsc ceva la cei de lângă mine, este falsitatea şi ipocrizia, iar tu te-ai dovedit a fi un prefăcut de cea mai înaltă clasă. De când aveai în minte acest plan mişelesc? M-ai alungat de lângă tine spunându-mi că nu mai simţi nimic pentru mine, minţind în cel mai grosolan mod şi m-ai convins să te părăsesc din nou, când tu aveai cea mai mare nevoie de mine. M-ai înlăturat doar pentru a trece tu singur prin acele operații pentru vindecare, urmând să mă cauţi după aceea, nu? Ăsta a fost planul tău de la bun început, nu-i aşa? îl întrebă ea ţipând.

     Fabio îşi lăsă privirea în pământ, tăcând și mușcându-și buzele.

  - Răspunde-mi! Fii bărbat şi spune-mi adevărul în faţă, abandonează-ţi făţărnicia măcar de această dată! îi strigă ea, după care acesta o privi sincer şi îi vorbi în acelaşi mod:

  - Athena, înţelege, aş fi trăit mereu cu gândul că tu ai ales să rămâi lângă mine din milă. Apoi, nu te puteam târa după mine prin spitale. Nu puteam permite să trăieşti atâtea luni de zile cu sufletul la gură prin holurile spitalelor sau pe la uşile sălilor de operaţii. Am preferat să trec singur prin toate astea, fără să te condamn şi pe tine la clipe de groază, dacă eu voi supravieţui încă unei operaţii sau dacă acea operaţie va da rezultate. În plus, crede-mă pe cuvânt, că n-am fost o companie tocmai plăcută în tot acest timp și dacă ai fi rămas lângă mine toată această situație și temperamentul meu vulcanic ne-ar fi afectat și mai mult. Totuşi, dacă te ajută cu ceva ca să mă ierţi, vreau să ştii că am suprevieţuit şi am reuşit datorită ţie, pentru că n-am făcut altceva decât să mă gândesc la tine în tot acest timp şi asta mi-a dat putere să sper şi să vreau să merg mai departe, îi mărturisi Fabio plin de emoţia din care reieşea sinceritatea și o puternică dorință de a fi crezut și iertat.

  - Află că prin atitudinea asta a ta, ai fost cel mai inuman şi cel mai crud om, îi spuse ea strigând la el destul de nervoasă, ţinând cont de calmitatea ei firească. Pentru că alungându-mă de lângă tine, mi-ai provocat cea mai grea suferinţă. Milă, milă, Fabio?! Spune-mi, unde să mai încapă şi acea milă, când inima îmi era plină cu iubirea mea pentru tine? Asta ai simțit din partea mea în ultima noapte petrecută în casa ta? Milă?! Ai idee ce am trăit eu în aceste luni de zile? Cât de greu mi-a fost să suport dorul crunt simțit pentru lipsa ta, care mă măcina prin interior şi gândul că te-am pierdut pentru totdeauna? Câte nopţi n-am dormit gândindu-mă la tine şi la faptul că eu însămi mi-am alungat fericirea de lângă mine?