Lupte interioare

III - Străinul şi bruneta

        Spre seară s-a lăsat destul de frig, vântul a început să adie uşor şi din cauza cerului noros întunericul s-a aşternut cu mult mai devreme. Cum noaptea înainta cu paşii ei întunecaţi şi friguroşi, cu atât vântul bătea din ce în ce mai puternic şi dintr-o simplă adiere se transfomă într-un vânt sălbatic, însoţit de un vuiet înfricoşător. Aerul deveni tăios, iar norii au început să genereze precipitaţii, care în scurt timp s-au transformat într-o ploaie la fel de sălbatică ca şi vântul, care o acompania împreună cu aerul rece şi cu descărcări electrice. Toate acestea, unindu-se, oferi în acea noapte un concert de furtună, schimbând astfel înfăţişarea nopţii liniştite, într-o noapte agitată şi neodihnitoare.

        De îndată ce dimineaţa sosi, concertul de furtună încetă. Era o dimineaţă senină, dar rece. Soarele se înălţa pe cer destul de timid, lăsând impresia că exprima prin viu grai, că furtuna de azi noapte îi luase puterile cu care putea oferi o temperatură mai mare.

        În acea dimineaţă, fiica doamnei Veronica, s-a trezit la prima oră, și-a pus pe ea un trening mai călduros, se pare că stilul ei vestimentar era unul sport, şi după ce servi micul dejun s-a dus să alerge pe drumul forestier din apropierea pensiunii, așa cum îi era obiceiul. Drumul era pustiu, arareori trecea cineva pe acolo,  însă în acea dimineaţă, la un moment dat, se auzi un zgomot asurzitor. Zgomotul respectiv provenea de la o motocicletă sport, de culoare albastru cu alb, ce înainta spre brunetă. Era condusă de un om îmbrăcat cu un combinezon din piele, cu aceleaşi culori ca şi motorul. Nimic neobişnuit ca un motociclist să treacă pe acolo, doar că viteza lui foarte mare era cam neobişnuită, pe un astfel de drum îngust şi potrivnic. Nici măcar când se apropie de fată, nu a redus viteza şi nici nu arăta că ar avea de gând să o facă. Observând aceasta, bruneta s-a retras grabnic spre marginea drumului, dar, în momentul în care motociclistul a trecut pe lângă ea, a avut ghinionul să se afle în dreptul unei gropi mocirloasă. Roata din spate a motocicletei a trecut exact prin acea groapă, stropind-o din cap până-n picioare pe brunetă. Se gândise că ar fi fost posibil să o calce motocicleta din pricina vitezei, dar să i se întâmple una ca asta, nu se aşteptase. Nervoasă şi extrem de supărată, în următoarea secundă, după incident, s-a întors spre motociclist, care îşi văzu de drum, parcă cu o viteză ceva mai mică, dar nefiind deloc stingherit de cele întâmplate şi strigă în urma lui:

         - Idiotule!

        După care, se îngriji să îşi şteargă murdăria de pe faţă şi nu observă că motociclistul s-a oprit din demarajul său şi s-a întors din drum, oprind chiar în faţa ei, punând motocicleta de-a latul.

        Abia atunci, a constatat şi ea că motociclistul nu şi-a continuat drumul. Se afla la aproximativ doi metri distanţă de ea, coborî de pe motocicletă şi se apropie de aceasta cu paşi mici. Continua să aibă casca de protecţie pe cap, cu combinezonul din piele, mănuşile şi cu ghetele de motociclist, iar toate acestea îl făceau să pară nepământean. Când fata își ridică ochii la el, o înfioră acea imagine asemănătoare cu Robocop. Nu ştia ce să facă, să fugă sau să rămână pe loc, însă era prea târziu să mai ia o hotărâre, pentru că motociclistul se afla deja lângă ea. Și-a dat casca jos, lucru ce o linişti, convingându-se că era doar o fiinţă umană, dar stupoare, nu era orice fiinţă umană, ci era el, străinul de la pensiune, bărbatul ciudat, cum îl numise ea. În doar câteva secunde, faţa ei căpătă o mulţime de expresii; de supărare şi nervozitate, de înfiorare şi teamă, de uşurare, urmată apoi de una de uimire. Se pare că și el era la fel de uimit, nu se aştepta să fie ea, puştoaica, cea pe care tocmai a stropit-o cu noroi. Amândoi se priviră uimiţi, preţ de câteva clipe, după care el îşi schimbă privirea surprinsă, cu una dură şi o întrebă, cu o voce aspră: