Lupte interioare

XXIV - Ana şi o invitaţie în oraş

     Dimineaţa următoare sosi cu un cer plin de nori negri. Soarele nu izbuti să-şi scoată nici măcar o rază dincolo de norii groşi şi părea că nu va avea nicio şansă să o poată face. Era o dimineaţă rece şi întunecată ce prevestea o întreagă zi plină de ploaie şi vânt.

      Fabio nu a mai plecat aşa devreme şi pentru prima dată, de când sosise Athena în casa lui, urmau să ia micul dejun împreună. Înainte să coboare la masă, trecuse pe la ea, prin dormitor şi coborâseră amândoi la masă. După servirea mesei, Fabio plecă la birou şi Athena a rămas în compania doamnei Emilia.

     Pe la amiază, acesta s-a întors acasă şi urcând în camera lui, în momentul în care trecea pe lângă dormitorul Athenei, observă uşa deschisă şi auzi din interior o ceartă ce se transforma în ţipete. Intră imediat înăuntru şi acolo o văzu pe Ana, făcând un scandal teribil, ţipând şi gesticulând ca un om isteric, la Athena, care tăcea şi stătea semeaţă în faţa ei, având o înfăţişare ce indica o stare destul de revoltată şi din partea ei, iar în spatele Athenei stătea ascunsă Rania, plângând şi astupându-şi urechile cu mânuţele ei mici. Imediat ce mintea lui Fabio termină de receptat imaginea descrisă mai sus, se apropie de cele trei şi ţipând mai tare decât Ana, pentru a se face auzit, zise:

        - Heiiii, ce se întâmplă aici?

     Ana în momentul în care îl auzi şi îl văzu pe Fabio, se opri din urlat şi din gesticulat, dar era evident că fierbea de mânie în continuare. Fabio aşteptă câteva secunde, în care le privi pe cele două femei foarte încruntat şi văzând că niciuna nu răspundea, spuse pe un ton şi mai ridicat:

        - Am întrebat ceva. Ce-i cu scandalul ăsta?

        Athena prin manifestarea şi cuvintele ei arăta sentimentul de vinovăţie şi ruşine, ce o stăpâneau în acele momente.

        - Îmi pare rău, pentru scandalul creat, dar nu-ţi face griji! A fost doar o mică neînţelegere între mine şi Ana.

        - Mică neînţelegere pe dracu'! strigă Ana, imediat ce Athena termină de dat explicaţiile lui Fabio. De ce minţi, idioato? întrebă aceasta, devenind şi mai mânioasă, iar faţa ei arăta desfigurată de furia excesivă.

        - Ana, ai grijă cum te exprimi! o avertiză Fabio, folosind un glas autoritar.

        - Eu am grijă, dar cea care ar trebui să aibă mai multă grijă, este nevastă-ta. Ar trebui să-i spui, să nu-şi mai bage nasul unde nu-i fierbe oala.

        - Ok, îmi spune şi mie cineva, ce se întâmplă?

        - Se întâmplă, Ana vorbea cu aceeaşi stare plină de nervi şi isterie, că eu am venit aici să-mi iau copilul şi proasta de nevastă-ta...

        - Ana! a oprit-o Fabio ţipând la ea, o singură dată dacă mai spui un cuvânt jignitor la adresa Athenei, îţi jur că o să-ţi pară rău!

        Acesta i se adresă Anei cu o mare seriozitate, privind-o într-un mod foarte sever. În acest timp, Athena reuşi să se adune şi să-şi capete stăpânirea de sine, astfel interveni:

        - Ana, consider că am putea rezolva această neînţelegere cu ceva mai mult calm şi civilizaţie, din partea amândurora.

        - Ce vrei, fă, să spui, că eu nu sunt civilizată? Oi fi, tu ce să-ţi spun? Marea doamnă venită de la ţară. Şi nu-mi spui tu mie când să mă calmez! Mă calmez când vreau eu şi acum nu vreau să mă calmez. Ba chiar simt că m-ai enervat şi mai mult cu aerele tale de mironosiţă şi...