Dangerous Bonds

Capitolul 31-"I need you"

~Cynthia~

M-am trezit cu speranță.

În dimineața aceasta, în primele secunde în care am deschis ochii aveam zâmbetul pe buze. Credeam că totul a fost un vis urât, credeam că sunt acasă, dar o dată ce m-am uitat în jur, am realizat că nu a fost deloc un vis. Este un coșmar cât se poate de real pe care îl trăiesc.

Răpirea aceasta este total opusul a ceea ce credeam că va fi. În timp ce Cassandra era bruscată, forțată și torturată de niște oameni fără scrupule, eu stau în dita mai casa și joc rolul de iubita domnului Zimmermann și de mamă vitregă a fiicei lui. Cine putea să vadă venind așa ceva?

Nu știu cum ar trebui să mă simt, să mă bucur, să mă plâng, să-i mulțumesc la Dumnezeu, să înjur? Numai în desene mai vedeai așa răpiri. Încercam să mă decid cu care prințesa mă potriveam mai tare. Belle sau Rapunzel, dar cred că o să merg cu Belle. Totuși nu am părul atât de  lung, iar persoana care m-a închis nu este mama mea vitregă, ci o bestie.

M-am trezit prea devreme de cum eram obișnuită, ceasul de pe noptieră arăta ora 09:06. O oră pe care nu pot spune că o vedeam prea des când mă ridicam din pat. Dar nu m-am trezit de bună voie, ci din cauza unui zgomot enervant ce părea că vine de la o mașinărie. Se auzea din casă, iar după calculele mele venea de la parter. M-am gândit și la varianta în care zgomotul venea de la o drujbă și se auzea din beci, dar am zis să merg totuși pe prima variantă. Mai bine pentru toți să fie prima variantă.

Să înțeleg că maniacului îi arde de renovări?

Dar gândul îmi zboară la altceva. M-a lovit și m-a lovit abia acum. Părăsesc salteaua și mă îndrept grăbită spre baie, nu știu cum am putut să uit să verific dacă am semnal aici sus. Am fost atât de ocupată aseară cu jocul de-a mama și iubita încât am uitat complet. Stau și privesc telefonul. Nu știam dacă să-l sun sau nu pe el. Nu știam ce să cred. Nu știam dacă va veni să mă salveze, dacă-i pasă cu adevărat de mine. După câteva minute de privit în gol, nevoia și dorința ca Dominic să țină la mine mă face să caut numele iubitului meu și îl apelez. Inima a început să-mi bată tare când am văzut că sună. Poate totuși mai există o speranță!

— Iubito? Tu ești? Nu ai idee câte griji ne-am făcut.

— Dom, nu pot să cred, cât mă bucur să te aud, spun având deja lacrimi în ochi, m-am înmuiat toată când i-am auzit vocea îngrijorată. Îmi este atât de dor de el.

— Iubire, ești bine? Spune-mi te rog că ești bine. Unde ești? întreabă pe un tot disperat, auzind cum îi scrâșnesc dinții.

— Sunt bine iubitule, îmi este așa dor de tine, sunt închisă într-un conac de lângă un....

Dar nu apuc să-i spun unde mă aflam, bateria telefonului meu, terminându-se. Am vaga presimțire că ghinionului îi cam place de mine.

— Cred că-ți bați joc de mine? urlu nervoasă în baie, mărimea acesteia amplificând sunetele.

— Ce este love, nu-ți place baia? o vocea groasă, extrem de cunoscută, se aude dincolo de ușă.

Îmi șterg lacrimile și ascund telefonul în același sertar. Mă voi gândi mai târziu cum voi face rost de un încărcător. Descui ușa și ies afară, pentru a vorbit cu "iubitul meu" de lângă aeroport, în timp ce mă gândeam la adevăratul meu iubit, sperând că mă va găsi curând.

    Deși care erau șansele?

— Te pot ajuta cu ceva? întreb cu tupeu.

— Înțeleg de ce Dominic este atras de tine.