Dangerous Bonds

Prolog

~Cynthia~

...

       Cobor în grabă fugind după ea. Nu mai stau să o întreb cum a reușit să pună mâna pe un încărcător. O ajung din urmă și trec de ea și de oamenii lui Alexander. Ochii mi se întâlnesc cu ai lui. Trupul său masiv se contura de la lumina felinarelor. Hainele negre i se mulau perfect pe corp. Ochii săi măriți mă priveau în toate modurile posibile, bucuroși, extaziați, entuziasmați, speriați.... furioși. Eram în culmea fericirii. Eram atât de fericită, încât am uitat de oamenii înarmați din spatele meu.

— Dominic, reușesc să vorbesc în final.

    Inima mi-a luat-o la goana într-un mod în care n-am știut că poate alerga. Instinctul meu a fost să alerg spre el și să-i sar în brațe, dar mâna lui Mircov mă prinde de talie, blocând orice fuga spre iubitul meu.

— De ce n-ai rămas în mașină, urlă blondul la Cass în timp ce mâna lui se înconjoară protectiv în jurul taliei ei.

— Îmi pare rău, Thony, era inevitabil că vom pierde lupta. Prefer să mor lângă tine, vorbește ea cuprinzându-i ceafa cu o mână.

Bineînțeles că se prefăcea, cum putea să se dea de gol singură. Era o luptătoare și astăzi a luptat pentru mine.

— Nu o să mori deloc, o liniștește el. Am chemat ajutoare.

— Ramirez, spune-i prietenului tău să-și ia mâinile de pe iubita mea dacă dorește să și le păstreze, vocea lui puternică și neînfricată mă cutremura cu totul.

    Doamne... cât mi-a lipsit.

— Martinez, te rog, știi foarte bine că nu se va întâmpla asta, îi răspunde pe același ton, arătând zero frică.

— Declară-te învins Ramirez, ești depășit numeric, Nathan apare lângă Dom, fiind la fel de serios precum vărul său.

— Nu se va întâmpla, micule Martinez.

— Nu fii prost Thony, știi bine că nu vei ieși câștigător, Alexander nu este aici, iar Dominic o să se joace cu mațele tale înainte să ti le îndese pe gât și să-ți bage un glont în capul ăla de trădător.

Ignor amenințarea macabră a lui Nate. Am un deja vu acum, același lucru l-a spus și Alexander, "Dominic nu este aici". Ochii mi se plimbau de la o tabără la alta. Schimbul de replici părea preludiul furtunii ce va urma să se dezlănțuie. Strâmtoarea îmi este slăbită și nu aștept să aflu de ce. Îl lovesc cu cotul în piept, smulgându-mă din mâinile lui Mircov, luându-l pe nepregătite și alergând spre el.

Un foc de armă răsună pe străduță imediat cum am ajuns la mijlocul distanței dintre cele două tabere. Încremenesc pe loc, închizându-mi ochii. Nu vreau să știu cine pe cine a împușcat. Pulsul meu era exagerat de ridicat, aveam impresia că îmi va exploda inima.

— Cynthia, treci înapoi, vocea dură a lui Anthony mă striga nervos.

— Iubito, vino aici, se aude imediat și vocea celui pe care îmi doream să-l strâng în brațe.

Deschid ochii privind în jur, lămurindu-mă că cel care a tras glonțul este Thony, pistolul lui fiind îndreptat în sus în semn de avertisment.

— Cynthia, nu mai repet a doua oară, mârâie din nou.

— Pentru că n-o să mai apuci, răspunde printre dinți iubitul meu.

Scârțâitul unor cauciucuri acoperă gălăgia care se formase în jurul meu. Acum taberele erau egale. Lângă răpitorii mei apropiindu-se Alexander, nervos din cale-afară, urmat de gorilele sale.

— Martinez! urlă Alexander. Nu, rage în timp ce mâna lui alunecă pe arma din pantalonii săi.

— Ești un om mort, Zimmermann, la fel de mort ca soția ta, spune ca să-i răsucească cuțitul în rană.

...