Dangerous Bonds

Capitolul 36-"The truth"

~Cynthia~

— Dominic, trebuie să vorbim, îl anunț, urcând în mașină.

— Știu și vom vorbi, dar nu acum, spune, pornind motorul mașinii.

    Părăsim depozitul alături de Nathan și restul echipei lui, gonind din nou spre alte destinații. Casa mea și casa lui.

     Seara trecută a fost intensă din multe puncte de vedere. Încă mi se pare ireal și sunt șocată că mă aflu lângă el, dar fericită din cale-afară să-l simt lângă mine. Nu știu cum ar trebui să abordez situația asta. Dominic e copilul unuia din cei mai periculoși oameni, iar eu sunt iubita lui. Habar n-am ce alegeri ar trebui să fac în nomentul de față. Sunt prinsă în lumea asta, fără voia mea. Probabil Alexander mă va căuta și va încerca să-și ia 'logodnica' înapoi. Având în vedere că numele meu nu este unul care să nu iasă în evidență, nu-i va fi greu să mă găsească. Deja știa unde stau. Sunt perfect conștientă că de acum va trebui să fiu mereu cu ochii în patru. Viața mea s-a schimbat definitiv.

    O să-mi trebuiască mai mulți de Jo. Nu știu ce le voi explica părinților mei, cum o să le spun că am fost răpită de mafie, cireașa de pe tort fiind că și iubitul meu face parte într-una. Nu este un subiect abordat de prea mulți copii împreună cu părinții lor.

— Care-i planul? întreabă Nathan, trezindu-mă din gânduri. O vom duce pe Cynthia acasa și ne vom întoarce la noi să ne punem la punct?

— Nu, mă trezesc să spun înainte ca Dom să-i răspundă. Nu, nu mă întorc acasa. Nu până nu discut cu Dominic. Nu pot să le spun adevărul părinților mei, nu pot să le spun așa ceva. Iese din discuție.

— Cynthia.., pronunță Dominic, dar i-o iau înainte.

— Nu le voi spune alor mei că am fost răpită de mafie, iar iubitul meu face parte din alta, mă rățoiesc la ei, cu ochii țintă pe Dominic.

— Cynthia nu va mai pleca de lângă mine de acum înainte, spune Dom înainte să mai continui discuția cu Nate. Dacă o ducem acasă acolo va fi primul loc în care o va căuta Zimmermann.

    Nathan trece pe lângă casa mea. Imaginea casei mele mă face să vărs câteva lacrimi, dar le șterg înainte să mă vadă unul dintre ei. Este cumplit tot ceea ce se întâmplă și mă tem că nu se va schimba nimic.

    Zece minute mai târziu parchează mașina înăuntrul unui garaj imens. Coborâm toți trei, întâlnindu-ne din nou cu oamenii care au ajutat la salvarea mea. Urcăm în liniște scările ce ducea înăuntrul casei sale. Odată intrată, privirea mea îi întâlnește ochii mamei lui care stătea așezată pe un scaun din bucătărie. Se ridică în picioare în secunda în care ne vede, venind spre noi cu brațele deschise.

    Părinții lui erau aici? În L.A? Aveau casă aici? Normal că aveau casă și aici. Nu știu de ce mă mai întrebam asta.

— Ați ajuns! exclamă fericită. Draga mea, mă bucur că ești bine. Îmi pare nespus de rău că a trebuit să treci prin așa ceva, spune dintr-o răsuflare, acaparându-mă într-o îmbrățișare.

    Nu știam cum să reacționez, blândețea ei era atât de opusă față de tot ce aflasem eu că reprezintă familia lui. Mă întreb dacă se prefăcea sau așa era ea. Răspund la îmbrățișare, fără să spun vreun cuvânt.

— Bun, ați ajuns, nu mai avem timp de stat, trebuie să discutăm, Dominic, Ian apare în spatele ei, punându-și mâinile pe umerii soției lui. Bună, Cynthia, mă bucur să te revăd teafără și nevătămată.