Dangerous Bonds

Capitolul 40-" First time"

~Cynthia~

După episodul din noaptea trecută, aveam nevoie să respir cu adevărat. Nathan și Dominic se uitau la mine de parcă eram un experiment eșuat și nu știau ce să facă să mă repare.

Nu știu dacă aveam nevoie neapărată de a mă gândi la ceva, dar am simțit o nevoie inexplicabilă de a înota, de a simții nisipul cald sub picioare și razele soarelui să bată pe tot corpul meu. De când a murit Amanda nu am mai înotat în ocean, nu m-am mai scufundat în apa Pacificului deloc, iar astăzi aveam nevoie să fac asta.

Parchez mașina în parcarea pe care Furia mea o uitase de ceva timp și cobor, îndreptându-mă spre liniștea totală. Nu am vrut să fiu însoțită, astăzi voiam să fiu doar eu și plaja. Deși sunt sigură că nu voi rămâne singură mult timp. Nu le-am spus îngerilor mei păzitori că plec. Am tulit-o pe ușă când ei erau în sala de antrenament cu muzica dată la maxim. Știam că e o prostie. Subconștientul meu mă certa, dar aveam nevoie să-mi pun ordine în gânduri. Să înțeleg ce am văzut.

Pășesc pe nisipul ei, descălțându-mă de șlapi instant. Îmi lipsise sentimentul acesta. Îmi lipsise mirosul oceanului, apa sărată de un albastru azuriu, nisipul fin si curat care ziua îți arde tălpile, iar seara te gâdilă și te răcorește când te scufunzi în el. Îmi lipsiseră până și pescărușii cocoțați pe crestele stâncilor.

Privesc uluită plaja, deși ea nu se schimbase deloc. Era aceiași Santa Monica pe care o văzusem în urmă cu doi ani, în vara în care eram aproape toți din grup strânși pentru o noapte de nebunii tipică nouă. Petrecerile pe care noi le organizam pe plajă erau cele mai reușite. Ce-i drept mai mult Amanda făcea treaba grea.

Am pierdut noțiunea timpului, dar eram conștientă încă de la început că acest lucru se va întâmplat. Mereu pățeam. Mă bucur și de ultimul val care mă lovește, înotând spre mal. Începusem să mă simt mult mai bine, dar nu mă opream din a-mi pune întrebări despre ceea ce văzusem pe pistă. Eram scăldată în Pacific și în același timp scăldată mult mai adânc în propria minte.

Era clar. Era evident. Viața mea dintr-o mulțime de puncte de vedere era oricum, dar numai liniștită nu.

Mă așez pe prosopul care zăcea pe același nisip care acum se afla lipit de picioarele mele. Soare încă mai avea o putere mică pentru a te încălzi, făcându-mă să profit încă puțin de timpul petrecut aici. Mă asez în coate întinzându-mi picioarele, iar capul lăsându-l peste umeri, relaxând fiecare părticică din mine. Stăteam cu ochii închiși, dorind să absorb căldura transmisă de corpul ceresc, întrebându-mă dacă nu cumva am luat-o razna.

  Cum e posibil să fii văzut corect?

Buzele mele sunt mângâiate și atinse de ceva mai puternic decât razele calde. Erau atinse de alte buze atât de cunoscute. Buze după care am ajuns să tânjesc. Același miros, același gust dumnezeiesc. Mă sărută cast, oferindu-mi câteva secunde din paradisul său. Deschid în sfârșit ochii zărindu-i smaraldele lui.

Mă uitam cu frică la el. Știam că va urma să țipe la mine. Mi-am asumat asta când am plecat ca o inconștientă de acasă, fără să zic cuiva.

— Iubire, o să am nevoie de o explicație extrem de buna ca să nu-ți învinețesc fundul pentru ce ai făcut.

Râd ușor de cuvintele lui. M-am obișnuit atât de tare cu amenințările lui în aceste șase luni de relație cu el, încât cumva parcă le și doresc, le cer.

— Trebuia să mă relaxez. Simt că o iau razna, îi explic și se prinde că mă refer la atacul de panică de ieri.

— De ce nu-mi spui ce s-a întâmplat?