Dangerous Bonds

Capitolul 2-"Those green eyes"

~Cynthia~

    În nici douăzeci de minute ajung pe pistă, parcându-mi mica Furie lângă celelalte așa numite Furii. Prietenii mei stau strânși lângă mașina Ariei, care cel mai probabil a ajuns prima. N-am văzut o fată mai punctuală ca ea. Uimitor cum reușește să ajungă aproape mereu prima.

    Nu am stabilit o oră anume, așa ca am ajuns toți cam pe la orele obișnuite de opt-nouă, dar evident că eu am ajuns ultima. Dacă Aria este punctuală mereu, eu nu sunt aproape niciodată.

    Mă dau jos din mașină, iau trusa Thaliei și mă îndrept spre grupul meu. Aria stătea sprijinită de Furia ei albă, lângă ea se afla Thalia care stătea cu capul pe umărul iubitului ei, Matt. Derek și Mark, frații praștie, gemenii superbi, stăteau de o parte și de alta a iubitei lui Derek, Sierra, care nu de mult a intrat în grupul nostru datorită relației cu prietenul nostru, mai exact de aproape un an.

     Am fost surprinsă de felul în care Sierra manevrează mașina. Pot spune că era exact ceea ce lipsea echipei pentru cursa importantă la care vom participa în câteva luni. Am primit invitația de la organizatorul cursei, care are ochi și urechi pe toate pistele, pentru a alege echipele cu sansele cele mai mari în cursa sa. L-am bătut la cap pe tata două săptămâni să ne lase să participăm ca echipă a lui și a mamei. Echipa lui actuală era bună, dar nu ca noi. Totul era simplu, câștigăm banii și titlul de cea mai bună echipă din lume la categoria tineret sau nu câștigăm nimic. Am reușit să-l conving, când i-am zis tatei că deja de trei ani tot pe locurile doi și trei iese. Sydney-ului a avut grijă să ocupe locul unu de ceva timp.

— Hei, îmi salut grupul, iar ei mă salută înapoi.

— Prințesa a decis să-și facă apariția, constată Derek, fiind primul care vorbește după saluturile tuturor.

— Ești gata de cursă, Thia?

— Bineînțeles Si și încă cum, îi răspund mândră Sierrei.

— Văd ca ți-ai pus pantofii norocoși, afirmă amuzat Mark.

     Lui i se părea imposibil să conduci pe tocuri, în schimb mie și fetelor ni se părea comod.

— Haha, amuzantule, mi-ai lipsit. Cum a fost cu nepoțeii? îl întreb, aducându-mi aminte că astăzi este prima dată când îl văd de când a plecat două săptămâni în Franța, făcând pe bona pentru copii surorii lui. Deși au destui bani pentru a angaja o bonă, Mark îi era dator din nu știu ce motiv.

— Tot ce pot să spun este că mă bucur să fiu acasă.

— Atât de rău a fost? întreabă Aria, râzând.

— Dacă o să mai aud vreodată Baby Shark o să omor pe cineva. Singura parte bună au fost mămicile tinere, libere și doritoare, ne povestește prietenul nostru, făcându-ne să râdem cu toții.

— Oare am primit numărul greșit? o voce oarecum cunoscută se aude și nu îmi trebuie mult să observ sursa acestor cuvinte.

      În drum spre noi era nimeni altul decât afurisitul de Adam. Mă uit la el și observ cât de mult s-a schimbat. A zis bine Aria, chiar s-a maturizat, cel puțin la aspect. Corpul lui s-a mărit enorm, până și vocea s-a îngroșat mult mai mult.

      Oare omul ăsta a dormit în sală?

     Dar ochii mei s-au mutat rapid, de pe fratele enervant al creței pe bărbatul de lângă el. Aerul misterios și impunător, pe care îl emană prin toți porii, îmi face pielea de găină. Privirea, pe care am întâlnit-o când s-a apropiat de noi, a fost una pe care nici nu știu să o descriu. Stătea lângă Adam și mă analiza din cap până în picioare, fără ca măcar să se gândească că îl văd. Probabil nici nu-l interesa detaliul acesta.