~Cynthia~Noaptea trecută am fost atât de fericită, n-am mai fost așa de o perioadă bună de timp. Nu mi-a venit să cred că Tristan mi-a făcut surpriză de ziua mea. Nu îmi vine să cred că după douăzeci de ani, imediat douazeci și unu, prietenii mei au reușit să mă surprindă abia acum cu ceva. Și ce mai surpriză!
Mă trezesc cu câteva minute înainte să-mi sune alarma, coborând din pat cu-n entuziasm cât casa de mare. Pentru prima dată de când a murit Amanda, reușesc să mă adun și să zâmbesc de ziua mea. Pentru prima dată sunt cu adevărat curioasă să văd ce mi-au pregătit fetele.
09:37, 07.10. Te iubesc. Îmi lipsești. Astăzi o să fie mai bine. Mergem în Santa Maria la vila Thaliei, ți-ar fi plăcut mult. N-o să-ți vină să crezi ce surpriză mi-au făcut fetele. Vorbesc cât se poate de serios când spun că am fost surprinsă. Nu m-aș fi gândit la asta. Tristan este în L.A.
Mi-am făcut un obicei, ca în fiecare an, cu o zi înainte de data mea de naștere, să scriu în jurnalul ei, ce îmi vine în minte în ziua de șapte octombrie. Absolut orice. Nu trebuia să aibă prea mult sens. Trebuiau doar să fie câteva gânduri.
Las jurnalul pe pat și mă îndrept spre fereastră pentru a deschide geamul cu scopul de a-mi aerisi camera. Privesc afară și observ natura. Parcă era la unison cu sentimentele mele, toamna aceasta părea mai vie ca niciodată. Globul arzător strălucea, păsările fredonau, iar culorile copacilor mă încântau ca de fiecare dată. După cum bine zice Hut, "Florile nu sunt altceva decât modul în care natura ne zâmbeşte."
Zâmbesc și eu.
Pornesc muzica de pe laptop suficient de tare cât să o aud și în baie, unde aveam de gând să petrec următoarele cincisprezece minute, răsfățându-mă cu toate cremele și măștile pe care le aveam.
Dusul meu durează mai mult de cincisprezece minute, dar mă așteptam la acest lucru. Ce fată nu petrece mult timp în baie? Aș putea să dorm în dușul acesta mirific. Dacă mă voi muta de acasă am două opțiuni: ori iau dușul cu mine, ori voi căuta altul exact la fel. Eram obsedată de el.
Îmi amintesc între timp că nu mi-am luat prosop. Pentru mine prosoapele sunt cele mai uitate lucruri, dacă îmi iau din prima prosopul de douăzeci de ori pe an, e chiar bine.
— Tristan! urlu după șatenul care a rămas la mine în această noapte.
— Prosop?
— Ca de fiecare dată!
Nu are sens să-l întreb de unde știa ce îmi trebuie, nu ar fi prima oară când îl strig din baie, dorindu-mi un prosop.
— L-am pus deja pe coșul de rufe. Am auzit muzica și am intrat la tine în cameră, am văzut că ești la baie și eram mai mult ca sigur că nu ți-ai luat prosop, explică, râzând de mine, apoi iese din baie probabil, așteptându-mă în cameră.
Ies din cabina de duș, înfășurându-mă cu prosopul, apoi intru înapoi în cameră. Ștergându-mi încet părul ud cu un alt prosop, îmi privesc prietenul. Atât de ireal că este aici.
— Mulțumesc, pentru a suta oară, îi răspund râzând, si pentru viitoarele sute.
— Știi cât de dor mi-a fost să te aud râzând?
— Știi cât de dor mi-a fost mie de tine? Să stăm în pat, cu picioarele pe perete și să vorbim de de toate? spun totul printr-o răsuflare.
— A dada, de asta mi-a fost mai dor. Ai dreptate, mă aprobă el.
CITEȘTI
Dangerous Bonds
Teen FictionEl avea nevoie sa fie luminat de ingerul lui, iar ea avea nevoie sa arda cu diavolul. Sufletul lui ranit, alimentat de ura din jurul lui si mediul in care traieste, se vindeca odata ce gusta iubirea. Iubirea ei. Iubirea ingerului pus de Dumnezeu in...