Dangerous Bonds

Capitolul 11-"Do you know why people are so mean?"

~Dominic~

    Cynthia: "În cazul acesta să nu întârzii"

Zâmbetul mi se mărește, prin cap trecându-mi o mulțime de gânduri. Nu mă așteptam să-mi accepte invitația, știam că are companie acasă. Totuși, Adam a avut dreptate. Nu se lasă atât de ușor pe cât am crezut. Doar îti dă impresia că o face, dar nu este deloc așa. Adam, care sper că va sta cuminte în banca lui și nu îi va mai face avansuri, n-a exagerat deloc în ceea ce îi privește comportametul. Nu vreau o competiție între noi doi. Eu nu împart.

Pot să spun sincer că mă simt atras de ea și de tot ceea ce face. Modul în care face unele lucruri, mi se pare de-a dreptul excitant.

Felul în care își trece limba peste buza de jos, felul în care și-o mușcă de fiecare dată când se gândește la ceva, când este emoționată sau nervoasă, mă atrage și mai tare. Pare să știe ce face și că o face bine. Ochii ei albaștri trădează perversitatea care se află în ea. Probabil bine ascunsă, pentru că nu a avut cu cine să o folosească. Unele priviri pe care ți le aruncă, te-ar putea face să sari pe ea, indiferent de locul în care te afli.

    În noaptea petrecerii am cedat, exact la fel ca și pe câmp. De la Amara nu am mai avut vreo dorință de a mă săruta cu vreo femeie. Nu înțeleg cum si de ce am simțit nevoia sa o sărut. Era ceva la ea, ceva care mă intriga. Și aparent mă intrigă destul de tare dacă mi-am încălcat regula.

    Când am văzut-o în maioul ud, lipit de pieptul ei și modul în care trata situația, am cedat. S-a comportat de parcă nu-i păsa că ne privea toată lumea și-a 'rezolva problema' cu încredere, iar asta a făcut-o mai sexy decât era deja. Stătea în fața mea, udă din cap până-n picioare și cu sfârcurile întărite, tratând situația cu-n control impresionant. Nu știu cum a reușit să mă arunce în piscină, dar clar mi-am pierdut concentrarea când am văzut-o așa. Iar asta cumva mă enerva puțin. Nu e prima dată când văd o femeie în ipostaza asta, eram obișnuit, dar cu toate astea e prima dată când îmi trezește cineva curiozitatea.

N-am rezistat când i-am văzut piciorele atât de dezgolite, când stătea atât de aproape de mine și nimeni nu avea ochii pe noi. Am cedat și am sărutat-o. Știam c-o scoteam din minți la fel de tare cum făcea ea cu mine. În același timp știam că-i și place. Nici ea nu se poate abține din a-mi intra în joc. În schimb nu știam dacă îmi va raspunde la sărut. Cu toate acestea, am riscat în ambele dăți. În primele secunde am crezut că am făcut o greșeală sărutând-o, poate era prea devreme, dar mi-am șters toate îndoielile când i-am simțit buzele mișcându-se cu ale mele deodată.

Nu știu cum m-am abținut în noaptea când am văzut-o pierdută stând în ploaie. Nu știu pe cine a văzut, dar sunt sigur că cineva încearcă să se bage în treaba mea și voi afla cine. Gândul că putea oricând să se întoarcă după ea, m-a obligat să rămân cu ea. Cel mai probabil o făceam și fără să mă roage. Simțeam cum se lăsase vulnerabilă în brațele mele, iar eu nu mă puteam opri din a mă gândi cum arată goală. Era lipită de mine și nu puteam face nimic. Speram să adoarmă repede, pentru că era un chin imens să nu o ating, în special când mă privea în felul acela. Am simțit-o când s-a ridicat să bea apă și nu m-am putut abține să n-o trag înapoi lângă mine.

Totuși, sentimentele mele pentru fiica lui White sunt de dorința și curiozitate. Dorința de a o simții, a o atinge, a-i cunoaște totul ei. Curiozitatea față de ea se mărea pe zi ce trece, ieșea în evidență într-un mod diferit față de ce am văzut până acum. Este prima femeie care nu se lasă impresionată de aspectul meu, cel puțin nu într-un mod vizibil sau obsedat. Îmi ține piept și asta mă face să continui. Prima femeie care nu-mi lasă replicile în aer, îmi răspunde înapoi cu aceeași aroganță cu care o tratez. Îmi plăcea joculețul acesta de replică la replică. Parcă pentru ea sunt ceva comun, plictisitor, un alt băiat care se dă la ea și totodată știam că nu e chiar așa. Știam că mă dorea.