Dangerous Bonds

Capitolul 26-"There's things I need to know"

~Cynthia~

      Mă îndrept cu Aria de mână spre prietenele noastre care dansau de zori. Toate trei se unduiau lasciv pe ritmul muzicii. Mâinile lor se mișcau necontrolate în stanga și în dreapta pe melodia Kat deLunei. Lumea părea atât de fericită, iar eu, după o perioadă de tristețe pe care o consideram incurabilă, pot să spun în sfârșit că împărtășeam sentimentul acesta.

     O data ce ajung în dreptul lor, privirile sunt ațintite asupra mea. Ochii lor curioși îmi lasă de înțeles că nu voi scăpa până nu voi da o explicație care să le satisfacă.

— Hei Cy, pe unde ai umblat? vocea interogatorie a Thaliei își face apariția numaidecât.

— Să înțeleg că totul merge strună cu Dom? întreabă și Sierra, mijindu-și ochii la mine, așteptând să vadă ce am de zis.

— Hei.., am fost acasă și da totul este foarte bine cu Dominic, răspund, încercând să acopăr muzica.

— Ce spuneți să o lăsăm pe Cynthia să se bucure și ea de piesă, salvatoarea mea Sam a vorbit.

    Îi mimez un mulțumesc cu buzele, iar ea îmi face cu ochiul și mă îmbrățișează strâns. Fără să mai stau să ascult dacă prietenele mele au lăsat interogarea deoparte, mă las purtată de val pe una din piesele mele preferate. Mă mișcam liberă și dezinvoltă. Îmi lipsise să mă bucur cu adevărat de sentimentul de euforie pe care ți-l oferă dansul. Pentru mine dansul era un mod perfect prin care-mi puteam exprima bucuria, dar o dată cu moartea Amandei, îmi pierise și pofta de dans. Ușor ușor simt că-mi recapăt vlaga și văd lucrurile cu alți ochi. De când un așa-zis brunet cu ochii verzi, numit Dominic Martinez, a intrat în viața mea, am senzația că o piatră mi-a fost ridicată de pe inimă. Sentimentele constante de sufocare și nervozitatea s-au evaporat înainte să realizez.

      Brusc îmi amintesc de Adam. Involuntar ochii mei îl caut prin încăpere. Stătea la masa cu nimeni alta decât nesuferita de Melissa. Îi stătea în poală, fără nici cea mai mică jenă că rochia pe care o purta era atât de transparentă încât îi puteam vedea părțile intime din capătul celălalt al casei. Mâinile lui nu o atingeau. Una era lăsată să atârne liberă, în timp ce cealaltă ținea strâns de sticla de bere. O mișca numai atunci când ducea sticla la gură. Nu pot să nu-mi derulez conversația care m-a sfâșiat. Cuvintele pe care le-am așteptat ani de zile, pe care le doream din tot sufletul să le aud, atunci m-au făcut să mă simt de parcă o sută de cuțite mi-au fost înfipte în piept.

      Keith și restul prietenilor mei aveau dreptate. Doar timpul ne va vindeca, iar lunile acestea petrecuta cu Dom au fost incredibile. Pentru mine el nu este un pansament, este o liniște pe care nu credeam că o s-o mai găsesc. Modul în care se comportă, în care-mi vorbește și modul în care mă atinge, mă face să mă cutremur constant. El era tot ce aveam nevoie.

— Ai vorbit ceva cu Dom? mă trezește Aria din gândurile mele. Ai vorbit cu Dom? întreabă din nou aplecată la urechea mea.

— Huh? întreb confuză, dar realizez după că se referă la bomba pe care a aflat-o azi. Nu, am fost ocupați cu altceva, îmi fac curaj să spun, iar ea începe să râdă, deși nu se auzea de muzică.

— Eu l-am întrebat pe Nathan.

— Ce? țip în urechea ei, pentru că nu înțelegeam ce zice. Ai vorbit cu Nate?

— Da, mi-a zis că au fost atacați la firmă de niște englezi, îmi țipă și ea înapoi.

— Doar atât?

— Da, spune, încuviințând din cap.

    Cum am putut să uit? Parcă memoria mi-a fost ștearsă și am uitat că voiam să aflu ce s-a întâmplat. În același timp îmi dau răspunsul singură. M-am pierdut cu totul de la prima atingere. Nu mai conta nimic și nimeni. Tot ce voiam era să-l simt pe el.