Dangerous Bonds

Capitolul 14-"Am I?"

~Dominic~

     
     Zece minute mai am să ajung pe pistă, dar nici nu mă interesează prea tare să ajung la timp pentru cursa la care vreau să particip. Vreau să o văd.

Am stat împreună o noapte întreagă fără să facem nimic. Din nou. A fost prima fată, prima femeie, cu care mi-am petrecut două nopți, dar cu care nu am făcut ceva, deși îmi doream al dracului de tare. Mi-o doream atât de mult, încât îmi imaginam tot felul de ipostaze, de locuri și moduri în care aș face-o a mea. Eram atent la ce spunea, dar eram atent și la corpul ei. Mă înnebunea. Era atât de naturală în tot ceea ce făcea și reușea să mă stârnească și nici măcar nu o facea intenționat. Reușea să mă facă să gândesc într-un mod în care nu am făcut-o niciodată.

Nu știu cum m-am abținut, nu știu cum nu am sărit pe ea. Mi se părea senzual și excitant până și felul în care respira. Nu mi-am dorit în viața mea o femeie atât de mult cum mi-o doresc pe ea și nu pot să înțeleg de ce. Nu pot să înțeleg de ce, pentru că abia o cunosc. Faptul că nu mă pot opri din a mă gândi la felul în care se simt buzele ei, pielea ei, corpul ei, pune în pericol totul. Tot ce am plănuită este în pericol.

Nu înțeleg cum am ajuns să-i povestesc despre Olivia, eu nu am discuții de genul acesta cu femeile. Și totuși mi-a plăcut. Mi-a oferit o noapte diferită. M-a fiert, m-a ținut lângă ea, m-a excitat și m-a lăsat cu umflătura în pantaloni, toate acestea în timp ce ea îmi vorbea de iubire și multe altele. Încep să cred ca apropierea mea de ea este mai periculoasă decât am crezut.

Până acum totul merge cum mi-am imaginat, poate chiar mai bine de atât. Cu o singură excepție. Ceea ce aveam în plan, cu siguranță nu era să nu mă pot opri din a mă gândi la ea. Tot ce face, tot ce spune, fiecare sărut și atingere, îmi rămâne întipărit în minte. Tatuat direct pe creier. Memoria mea excepțională nu face altceva decât să mă oblige să retrăiesc momentele la nesfârșit. O buclă constantă în care o ating, dar niciodată până la capăt.

— Vrei să te miști o dată, Adam, am întârziat deja.

    Nu-mi păsa prea tare ca întârzii, voiam să o văd, iar prietenul meu idiot mă cam reținea din a face ce îmi doream. Încerc să stau departe de ea, să mă controlez, dar ceva din mine urla că trebuie să fiu lângă ea. Trebuie să o fac a mea și toată lumea să știe că-mi aparține mie. Că este a mea și nimeni nu are voie să atingă ce este al meu.

— Ai puțină răbdare, nu am cum să-ți repar mașina în cinci minute. Ce dracu ai putut să-i faci? mă întreabă, dar nu-i răspund, pentru că nici eu nu știam. Se pare că mica întâlnire cu rusii mi-a adus ghinion mașinii. Norocul meu a fost că Adam este destul de priceput și nu a trebui să caut acum de nebun prin oraș, un mecanic în care să am încredere. Gata, pornește-i motorul, ar trebui să meargă.

Cinci minute mai târziu am plecat de acasă, gonind spre pistă, având o cursă mică cu Adam înainte de cursa mare. Goneam pe șoselele Los Agelesului ca doi nebuni, oamenii ne aruncau priviri, iar mașinile ne făceau loc, ba chiar ne ocoleau. În mai puțin de cinsprezece minute am ajuns.

Cobor din mașină învingător, pentru că l-am întrecut, dar lui nu-i păsa, repeta continuu" O să-mi iau revanșa în cursa aceasta", dar l-am ignorat total. Nu știe ce vorbește.

     Nu mi-a trebuit mai mult de două minute să o văd și să-i aud glasul. Stătea lângă ceilalți râzând.

Mi se derulează constant imaginile cu ea deasupra mea de ieri noapte. Fiecare părticică a corpului ei îmi demonstra că mă vrea. Fiecare atingere a pielii ei îmi făcea viața mai grea. Mă chinuiam singur, dar nu puteam să nu pun mâna pe ea. Aș merge cu ea în fiecare noapte la platou, dar am să păstrez următoarea dată pentru ceva cu adevărat special pentru ea.