Dangerous Bonds

Capitolul 32-"Shoot me, please."

~Cynthia~

     Ne așezăm la masă sub privirile fulgerătoare ale fetelor și femeilor din sală. Pot să jur că dacă ar fi avut puterea, ne-ar fi trosnit pe amândouă pe loc, în special Cher și prietena ei din Franța. Ne urmăreau cu privirea din capătul celălalt al sălii cu cea mai mare ură și cu-n dispreț de nedescris.

   Cum poate zace în cineva atâta invidie?

— Am crezut că s-a întâmplat ceva cu baia, mi se adresează Alexander, o dată ce mă așez pe scaunul liber de lângă el.

— Nu s-a întâmplat nimic cu baia, s-a întâmplat să fie Cher în baie, vorbesc, luând o înghițitură din lichidul galbui ce se afla în paharului din fața mea.

— Cher? Acamaz? întreabă nedumerit.

    De parcă n-ai știi cine este. De parcă nu i-ai pus pe frații Acamaz să-ți facă treaba murdară.

— Da, acea Cher, explică Cecilia, copiindu-mi gestul cu paharul.

— A spus ceva? A făcut ceva? ne întreabă la fel de calm ca de fiecare dată.

— Nimic important, răspund în final după ce stau să mă gândesc, dacă ar trebui să-i spun sau nu adevarul.

    Oricât m-ar enerva scorpia, n-aș vrea să fiu motivul pentru care i s-ar întâmpla ceva. După explicația Cecilie nu poți să vorbești cum îți vine la gura de iubita, soția sau fiica unui mafiot, indiferent dacă și tu ești una dintre ele.

— Foarte bine. Atunci dacă totul este în regulă, îmi pot face anunțul, vorbește din nou Alexander.

   Se ridică în picioare, închizându-și un nasture al sacoului și îmi întinde mâna pentru a-l urma. Oaspeții lui stăteau toți la masă, șușotind unii cu alții, noi fiind singurii în picioare în mijlocul sălii.

    Asta nu-i a bună.

    Privirile celor prezenți au fost ațintite spre noi, curioase să afle de ce suntem amandoi în picioare.

— Bună seara, dragi prieteni, precum bine știți ca la fiecare sfârșit de an, v-am chemat aici pe toți pentru a sărbătorii toate reușitele noastre dintr-acesta. Tot ceea ce am realizat împreună, a fost un mare succes și nu pot decât să mă bucur de acest lucru și să sper că ne vom revedea peste un an tot aici și tot la fel de bucuroși.

   Aplauzele încep a se auzi, mai ceva ca la finalul unei piese de teatru bine executată. Adevărul este că nu poți decât să te bucuri când strângi un număr vast de victime. Evident, nu?

— Iar pentru a încheia seara frumos, putând să sărbătorim succesul nostru, vă voi anunța că în momentul de față sunt un om îndrăgostit. M-am indragostit din prima clipă în care am văzut-o, iar dat fiind acest fapt, Cynthia, rostește, așezându-se în genunchi. Din buzunarul sacoului său scoate o cutiuță mică și verde pe care o deschide, lăsând la iveală un inel superb cu o piatră imensă. Vrei să fii soția mea?

     CE?

     Nu. Nu. Nu. Refuz să cred că am auzit bine ce am auzit. Simt cum picioare nu mai vor să mă susțină, amețind ușor. Un val de căldură m-a cuprins, parcă dintr-o dată temperatura camerei a crescut, iar eu nu mai rezistam îmbrăcată. Simt cum mici picuri de transpirație mi se preling în jos pe spate. Dacă mă chinuiam auzeam sfârâitul picurilor datorită spatelui meu înfierbântat. Cuvintele lui îmi răsunau repetat în minte, voiam să le opresc, dar le auzeam tot mai tare.

    Mă privește de parcă ar simții ceea ce mă întreabă. Mă privește de parcă era cel mai îndrăgostit om și în sfârșit a venit momentul de a o cere în căsătorie pe cea pe care o iubește nespus. Mă privește cum mi-aș fi dorit să o facă total altcineva.