Dangerous Bonds

Capitolul 42-" Lies"

~Cynthia~

— Alexander, întoarce mașina în secunda asta! mă răstesc la el într-un hal în care n-am făcut-o niciodată.

      Aproape rămân fără voce. Gâtul mă ustură, picioarele îmi tremură, iar inima mea bate de frică pentru viața Ariei. Trădătorul de Luke ne-a jucat pe toți pe degete. Nu pot să cred că nu are frică de Dominic. Nu pot să cred că l-a păcălit pe Dominic. Nu pot să cred că toată treaba cu pata de vopsea de pe sacoul lui Anthony a fost făcută intenționat.

— Nu mai țipa așa, love. Prietena ta nu a pățit nimic. Nimeni nu a pățit nimic, explică de parcă n-am auzit focurile de armă.

— Ești bolnav! Mă auzit? Ești bolnav! Te urăsc din tot sufletul meu, urlu la el și privirea mea speriată se transformă într-una criminală.

— Of, Love, îl iubești atât de orbește că nu vezi cât te minte, spune cu părere de rău, dar nu făcea altceva decât să mă ambiționeze să-l fac prima mea victimă.

    Dacă aș putea să apăs pe trăgaci așa cum o face Dominic...

— Dacă tu chiar crezi că mă las afectată de cuvintele tale înseamnă că nu mă cunoști deloc Alexander, replic acidă la aluzia lui legată de iubitul meu.

— Ești atât de încăpățânată, Cynthia, dar asta e partea cea mai atractivă la tine.

— Ești dement. Dominic o să te omoare și de data asta o să-l las.

— Dominic are altele de rezolvat acum, love.

— Îți jur Alexander, dacă Aria o să moară din cauza ta, îți promit că o să te caut pe tot globul și o să te omor cu mâna mea, îl ameninț, panica că poate Aria și copilul....

— Aria nu o să moară, Cynthia, le-am spus să nu se atingă de prietenii tăi, raspunde calm ca întotdeauna. Ești dulce rău când vorbești așa.

— De ce nu înțelegi că nu o să mă ai niciodată?

     Frâna pe care o pune aproape mă dă cu capul de bord. Mă întorc la el cu privirea țintă pe arma lui. De luat puteam să i-o iau, dar de folosit...

— Tu vrei să ne omori? mă răstesc la el, când văd că idiotul aproape repetă greșeala pe care a făcut-o și Mircov. Eră să intri în stâlp.

    Mana lui se înfige în gâtul meu și mă lipește de geamul mașinii.

— Nu ai idee cât îmi pui răbdarea la încercare. Nu m-am abținut niciodată să fac ceva cum mă abțin să nu-ți închid gura aia. Tu chiar crezi că dacă vreau să te am, nu te pot avea în final?

— Dă-mi drumul, bestie! țip și mă zbat sub mâna lui groasă.

— Chiar crezi că nu te pot atinge așa cum îți place? întreabă și se apropie de mine mai tare. Atât de aproape era că mai avea puțin și îmi vorbea peste buze. Nu ești așa greu de îmblânzit, love.

— Ești un psihopat! Dă-mi drumu, Alexander!

— Nu vrei să-ți recunoști că ești atrasă de mine, spune, iar eu aproape că rămân fără aer din cauza felului în care mă strângea de gât.

— Nu am ce să ...trag puțin aer și înghit în sec din cauza mâinii lui, recunosc.

— Nu? În noaptea atacului nu voiai deloc să te sarut, să mă săruți? Voiai, dar te simțeai prea vinovată din cauza lui Dominic. Love, ești atât de încăpățânată până și cu tine însăți, spune plasându-mi un sărut scurt pe frunte și îmi eliberează gâtul.