Dangerous Bonds

Capitolul 23-" Tipical day that is not so tipical"

~Cynthia~

Au trecut deja aproape două luni de când eu și Dominic formăm un cuplu, opt săptămâni de când am aflat ceea ce simte Adam pentru mine. Opt săptămâni grele. Nu puteam să-l evit pentru că nu puteam lăsa de înțeles ceva. Trebuia să mă comport cât de cât normal. Ceea ce era extrem de greu, pentru că îl priveam și mă întristam, apoi mă întristam și mai tare când mă uitam la Dom, gândindu-mă cât de greșit e tot ce s-a întâmplat în noaptea aceea. Mă simțeam groaznic de fiecare dată, când îmi aduceam aminte secvențe din conversația cu Adam.

Nu pot să cred că am și eu o relație după atâta timp și totul este atât de complicat. Am simțit și voi simți încontinuare ceva pentru Adam. Va rămâne în inima mea, închis acolo. Va rămâne mereu prima dragoste. Dar ceea ce simt pentru Dominic, este altfel, este diferit, nu am simțit așa pentru nimeni. Este acea chestie mica, care face toată diferența. Sentimentele noastre nu pot fii foarte puternice, dar simt că mă îndrăgostesc de el pe zi ce trece. Simt că mă atrage tot mai tare, îmi plac atâtea lucruri la el. Mă tratează într-un mod care arată că mă vrea lângă el. Care demonstrează că nu are nevoie să se ascundă după sentimente. Ușor, ușor, mi-am schimbat părerea față de el. Nu mai consider că este un om care vrea să se ascundă de ceea ce simte, dar pentru mine el tot rămâne un mister.

M-am bagat într-o confuzie mai mare ca la început. E ireal cum s-a schimbat dintr-o dată.

Mi-am reînceput antrenamentele cu Keith în ziua de după scandal. M-am apucat serios de antrenamentul lui. Am fost certată mai tare decât mă așteptam, dar adevărul este că am lipsit foarte mult, iar el m-a acoperit în fața tatei, la care nu am avut curaj să-i spun. Puteam să fac orice voiam, singura condiție era să mă țin de antrenamentele mele și de facultate bineînțeles. Sunt destul de sigură că tata voia să știu să mă apar, dar este mult prea exigent când vine vorba de ele. Dacă ar fi știut cât am lipsit, ar fi luat-o razna.

Mă aflu de o oră și jumătate în sala lui Keith, tot corpul îmi este transpirat, mușchii îmi sunt încordați la maxim. Sunt extenuată, dar mi-a mai rămas sacul de box, nu cedez la final. Mă poziționez în fața lui și îl lovesc, toată furia mi-o canalizez pe el, continuând să-l lovesc cu ură minute bune. În fiecare zi de marți, joi și sâmbătă dimineața, când vin aici, mă relaxez, deși mă obosesc teribil. Mă ajută să mă descarc. Din pacate cel care suferă cel mai tare este chiar sacul de box, la care i-am făcut o mică gaură, pe care Keith a făcut-o și mai mare. Săptămânile acestea am avut de recuperat enorm de mult, în special la capitolul precizie.

— Totuși, vrei să-mi spui și mie ce este cu tine? Săptămânile astea ai fost teribil de rea cu sacul, ce ți-a făcut? mă opresc din a lovi sacul de box la auzul cuvintelor lui Keith și mă asez pe bancă.

— Probleme în paradis, dragul meu prieten, răspund, desfăcându-mi mănușile pentru a mă hidrata.

— Să înțeleg că Domnul-Perfect-Dominic, nu este atât de perfect ?

— Nu, nu este vorba de el, Dom și cu mine suntem bine.

— Haide Cynthia, te știu de la cinsprezece ani, ce se întâmplă cu tine, vorbește cu mine, mă încurajează el.

Trage un scaun și îl așează în fața mea, poziționându-i spătarul spre mine, apoi se așează cu picioarele de o parte și de alta.

— Adam, răspund în final.

— Adam? Acel Adam? S-a întors?

— Da, acel Adam, care s-a întors de o lună jumate acasă și mi-a dat totul peste cap, explic calm, nu mai aveam nervi, i-am aruncat pe toți spre sacul lui Keith.