Dangerous Bonds

Capitolul 17-"6&7"

~Cynthia~

— Pur și simplu m-am prăpădit de râs când i-am văzut fața lui Dominic, îmi povestește Tristan, despachetându-și bagajul.

— M-a distrat și pe mine. E chiar drăguț când este gelos.

— Săracul a fost hilar, stătea pe canapea și mă fulgera din priviri de când a sugerat Adam să dormi cu mine în cameră.

— Îmi pui, te rog, borsetuța la baie? îl rog, întinzându-i borseta cu machiajele și restul lucrurilor necesare în baie. Si da, știu, am văzut, puteam să jur că-i explodează o venă.

— Sigur că da. Cy, îți spun sincer este chiar superb, îmi spune el în drum spre baie.

— Hooo băiete, să-ți ții mâinile acasă, l-am văzut prima și chiar nu cred că ar fi interesat de avansurile tale, îmi ameninț prietenul extrem de serioasă, iar el râde de mine.

— Te-ai îndrăgostit cumva?

Nu. Poate? Posibil să da.

— Nu, spun cu tărie, dar Tristan nu pare mulțumit de răspunsul meu, știu, continui în final.

— Eu cred că știi prea bine. Am văzut cum îți sclipesc ochii când te uiți la el. Radiezi în preajma lui.

— Posibil, îi spun rușinată. Nu știu dacă s-ar întâmpla ceva mai mult. E tare complicat să văd exact ce vrea de la mine. Pare că este într-un fel, dar pare și opusul acelui fel.

Mă așez pe pat în poziția fluturelui, iar Tristan vine lângă mine, așezându-se în aceeași poziție, dar în fața mea. Îmi cuprinde mâna intr-a sa, așa cum făcea pe vremuri.

— Cynthia, de ce îți e frică de fapt?

— Nu știu. Îl plac, ceva la el mă atrage, ceva ce la restu nu m-a atras. Nu au avut acel ceva. În felul în care decurg lucrurile, o să-mi placă de el mai tare și nu vreau, mă chinui să-i explic, dar coerența mea nu prea există.

— De ce? Se vede că și el te place. Vă cunoașteți de cât timp? O săptămână, două și deja e gelos pe prietenul tău gay? întreabă el, încercând să mă facă să râd. Se vede că te place mult.

— El nu știa că ești gay până nu i-am spus eu, îi reamintesc, zâmbind.

    Îmi aduc aminte cum făcea în bucătărie și zâmbesc mai tare.

— Acum că știe, tot nu pare prea fericit. Cynthia,  nu ai nimic de pierdut dacă aștepți să-l cunoști.

— Nu pare fericit, pentru că nu-l las să stea în cameră cu mine, dar nu-ți imagina că o să fie în depresie acum. Am de pierdut Tristan, pentru că dacă o să mă apropi de el și o să ajung să am sentimente mai puternice, iar el o să plece, o să mă rănească. O să sufar.

— Cy, dacă nu o să încerci niciodată, dacă nu o să riști, nu o să câștigi. O să te întrebi mereu cum ar fi fost. Nu poți să afli ce simte, dacă nu-i permiți să te cunoască și nici tu nu vei știi ce simți cu adevărat, dacă nu vrei să vezi cine este el cu adevărat.

— Știu...dar nu vreau să sufăr, nu m-am vindecat total, sunt sensibilă încă. După moartea Amandei, m-am închis foarte mult în mine, mi-am promis că nu o să mai adaug persoane în viața mea, care mă pot răni într-un fel sau altu. Vă am pe voi toți și sper din suflet să nu vă pierd.

— Pe mine nu o să mă pierzi, îmi spune și mă trage în brațele lui. Stai liniștită, dacă va face ceva necugetat, să fii sigură că Adam și băieții o să-l facă să regrete sau ai uitat ultima dată ce a pățit băiatul care 'ți-a greșit'?