Dangerous Bonds

Capitolul 1-"He's back"

~Cynthia~

De jumătate de oră, fără a scoate măcar un cuvânt, mă uit la cele două prietene ale mele,  care discutau despre un subiect neinteresant mie. Voiam să spun ceva, să i-au parte la discuție, dar de fiecare dată când încercam, câte un gând îmi fura puterea de a răspunde. Mi-am deschis gura de multe ori, dădeam să spun ceva, dar mi-am închis-o la loc de fiecare dată, unindu-mi buzele intr-o linie mai dreaptă ca niciodată

Totuși eu mă aflu în acea perioadă a anului, care în mod normal pentru fiecare persoană, ar fi un lucru obișnuit sau extaziant, în orice caz ar fi un lucru care să îți provoace fericire. Nu și pentru mine. Ziua mea de naștere nu mai este un motiv de fericire. Ba chiar mi-aș dori să mă pot închide în cameră și să aștept să treacă, fără să fac nimic. Este o "zi moartă " pentru mine. Dacă pot să îi atribui un adjectiv, "moartă" ar descrie perfect sentimentele mele față de ziua mea de naștere.

— Aloo, Cy, ești cu noi? blonda superbă cu ochii verzi, din fața mea îmi atrage atenția, mișcându-și mâna prin fața ochilor mei.

   Mă pierd prin gânduri foarte des când vine perioadat aceasta. Reușesc cumva să mă detașez de lumea reală de cel puțin cinci ori pe zi.

— Deci, ce spui? Ești de acord? mă întreabă cealaltă prietenă a mea.

— Da, spun, sperând să se potriveasca răspunsul cu ceea ce m-a întrebat.

— Deci, să înțeleg că ești de acord să mergem de ziua ta la circ? constată Aria ușor amuzată.

    S-a dus și speranța mea..

— Ți-am spus că nici nu ne ascultă, clar era iar în lumea ei, se plânge prietena mea blondă.

— Îmi pare rău fetelor, știu că vă dați silința, să-mi organizați petrecerea de ziua mea și vă sunt foarte recunoscătoare pentru efortul, pe care îl depuneți, ca să iasă totul bine. Pur și simplu încă nu mă simt în stare să petrec, le mărturisesc cu privirea îndreptată în jos, în timp ce mă jucam cu brățara de pe mână.

Brățara, pe care am primit-o cadou, de la sora mea mai mare, Amanda și pe care nu o dau niciodată jos.

— Uite, îmi spune Thalia, așezându-se lângă mine pe pat, știu că îți lipsește și știu că te doare, că nu o mai ai lângă tine. Crede-mă îmi doresc din toată inima să fim din nou noi cinci. Să râdem, să plângem, să mergem pe pistă cu restul grupului, să ieșim în oraș, să petrecem timpul noi cinci. Să facem exact ce făceam înainte. Tuturor ne lipsește enorm.... face o pauză, iar eu îmi ridic privirea spre ea și observ cum o lacrimă i se prelinge în jos pe fața ei albă și perfectă. Mă întristez mai tare când o văd. Știu, că faptul că.... a murit cu câteva minute înainte de ziua ta este sfâșietor. Nu contest acest lucru, dar sunt sigură, că Amanda nu și-ar dori să rămâi blocată în negura aceasta a zilei tale de naștere. Sunt sigură că și-ar dori să te distrezi, să îți vezi de viață înainte, să fii fericită. Nu trebuie să o uiți, nu trebuie să nu mai vorbești despre ea sau să nu te mai gândești la ea, dar trebuie să încerci să îți păstrezi ziua de naștere ca o zi a fericirii, nu a tristeții. Peste două săptămâni o să faci 21 de ani, faptul că ea nu e aici să te vadă fericită cum te distrezi de ziua ta, nu înseamnă că nu și-ar dori să te vadă fericită... de sus.

— Îți promitem că o să-ți organizăm cea mai frumoasă zi de naștere, pe care ai avut-o până acum și o să te facem fericită cu forța dacă este nevoie, adaugă Aria, schițând un zâmbet tâmp pe față, punând accent pe "fericită cu forța".

— Promitem Cy, doar știi bine că ne ținem de promisiune, o să-ți placă mult.

Le zambesc. Asta este tot ce am putut să fac. Thalia avea dreptate, din nou, au trecut deja doi ani. Am jelit-o într-un mod exagerat. Am consumat tot ce se putea consuma din mine și continuând asa, nu am să fac decât să mă rănesc mai tare. Și-ar fi dorit să îmi văd de viata și să îi arăt că sunt puternică.