Dangerous Bonds

Capitolul 48- " My heart stopped"

~Cynthia~

Doua maini ma zguduie puternic, auzind in departare vocea cuiva care ma striga. Spaima nu ma lasa sa deschid ochii, ca sa aflu cine este. Am privit prea mult in ochii ei si nu voiam sa-i mai vad chipul. Frumusetea ei era la fel de periculoasa ca un fruct otravitor. Nu puteam sa vad cum ii omoara. Nu puteam sa vad cum prietenii mei mor pe rand. Eram speriata si infricosata. O caldura puternica se resimtea tot mai mult in interiorul meu si parea ca e doar scanteia unui incendiu.

    Nu pot sa-i las sa moara, nu pot sa-i las sa arda in mainile ei, iar eu sa traiesc. Adun tot curajul si deschid ochii. Eram pregatita sa ma sacrific pentru ei.

— Iubito, trezeste-te.

Ochii mei larg deschisi dau de ochii lui. Ma ridica in fund panicata si privesc in jur, cautandu-mi prietenii, dar nu era nimeni. Respiratia mi-o lua la goana, incercand sa-mi prinda inima din urma.

— Linisteste-te iubito, esti in siguranta, a fost un cosmar, spune si ma trage in bratele lui.

— Era...era ea, voia sa-i omoare, voia...voia... sa va omoare pe toti, e aici, e aici, spun printre respirari.

— Shh, linisteste-te iubire, nu e nimeni aici, sunt langa tine.

Am visat-o. Am visat-o incercand sa-mi arda prietenii, familia, pe el. Panica nu ma lasa sa inteleg ca totul e bine, ca toata lumea este in siguranta. Respiram greu, sufletul parea ca nu vrea sa se intoarca inapoi pe pamant.

— A fost ingrozitor, a fost ingrozitor, reusesc sa spun dupa ce m-am linistit la pieptul lui.

— Esti in siguranta iubito, nu o sa vina nimeni dupa tine.

— Te rog, nu o lasa sa va faca rau, spun ochii incarcandu-mi-se de lacrimi fierbinti.

— Nu o s-o las, o sa fie bine, ma linisteste, sarutandu-mi fruntea, iar mainile lui se incolacesc protectiv in jurul meu.

— Unde sunt toti? il intreb, dorindu-mi sa aud ca sunt in siguranta.

— Jos, ne asteapta iubire. Ximena e la spital, i s-a rupt apa, spune si sar ca arsa din bratele lui.

— De ce...de ce nu m-ai trezit, Dominic. Trebuie sa plecam, trebuie sa mergem la ea, spun in disperare, agitandu-ma in fata patului.

— Iubito, o sa mergem, linisteste-te. Acum a plecat la spital. Am venit sa te trezesc, dar te-am vazut foindu-te in pat, stiam ca visezi urat.

Nu-i raspund si ma dezbrac de rochia de noapte, luand pe mine primele haine pe care le vad in dulap. Nu aveam timp sa fac dus, trebuia sa ajung la Ximena. Trec cu mana prin par si trag pe mine tricoul, rasucindu-ma spre el.

Ma privea bland si cu admiratie, ma prinde de mana si ma trage intr-o imbratisare. Bataile inimii lui ma linisteau instant.

— Esti bine iubire? spune cu barbia rezemata de capul meu.

— Acum da, raspund sincer. Trebuie sa mergem, Ximena are nevoie de mine, i-am promis ca o sa fiu langa ea.

— Bine. Sa mergem atunci, spune si ma prinde de mana, inpreticindu-si degetele de ale mele.

Coboram in fuga scarile, intalnindu-le ochii tuturor prietenilor nostri. Erau imbracati si asteptau stresati in hol.

— Cy! exclama Thalia.

— Esti bine Cy? Te-am auzit tipand? intreaba Aria o data ce ajung in dreptul ei, privirile prietenilor mei erau intrebatoare.

— Da, sunt bine. A fost doar un vis urat, explic si le fac semn sa iasa pe usa.