Dangerous Bonds

Capitolul 19- "Shadow"

~Dominic~

— Ia-o înainte, strâng eu lucrurile, îi spun înainte să pun mâna pe paharul de suc.

— Pot să ajut, am făcut și eu mizerie.

Mă privește atât de melancolică, privește parcă prin mine, dar totuși, se uită în ochii mei și îmi zâmbește. Îi simt tristețea, dar i se vede pe chip că încearcă, se chinuie, să uite de tot și să schimbe această stare legată de ziua ei. Câteodată îi reușește, alte ori mai greu, dar nu se lasă, se vede că vrea să facă o schimbare.

Incredibil cum am ajuns în două săptămâni să mă simt atât de bine lângă ea. Sunt constant curios de persoana ei, mă intrigă tot ce ține de ea. Reușește să îmi țină captată atenția prin tot ce face. Când am văzut-o prima dată pe pistă, nu mă așteptam, nu credeam că voi ajunge în acest punct, în care să mă intereseze atât de mult. Nu mă așteptam să mă simt atât de atras de cineva mai mult timp, de fapt nu mă așteptam să am atât de mult interes adevărat față de cineva. Ea este genul de tipă care iese din tipar cu multe lucruri.

Când am văzut-o astăzi în costumul acesta de baie, când i-am văzut corpul aproape gol și când am văzut felul în care m-a privit, când am fost prins admirând-o, am încremenit. Avea un corp perfect. Are absolut tot ceea ce este necesar să te facă să o vrei fără doar și poate. Eram atât de aproape de ea, de pielea ei, de corpul ei, puteam să o simt, puteam să o simt și mai mult, dar nu am făcut-o, nu am încercat să o fac. Știam că nu era momentul să fac acest lucru. Locul în schimb...dacă nu plecam din jacuzzi-ul acela, simțeam că o să sar pe ea și am să uit că nu este momentul porivit. Mi-o doream tot mai tare. M-am convins că se poate abține din multe lucruri, în special de, ca să o "primești" trebuie să "muncești". Nu a fost greu să-mi dau seama că ea nu se va lăsa ușor, încă din primele zile am realizat acest aspect. Mă abțineam din răsputeri să nu o grăbesc. Corpul ei părea fructul interzis. Să o ating părea de neconceput, cu toate că știam ca vrea. Începea sa fie conștientă că este a mea, reacțiile corpului ei îmi demonstau acest lucru.

— E ziua ta, azi stai, sunt câteva pahare. Pune halatul pe tine sa nu racesti, îi spun când mă desprind din gândurile mele.

    Dar halatul era mai mult să mă mențină pe mine calm.

— Mulțumesc, Dom, îmi zâmbește cald, după care își întinde mâna spre halatul din cuier.

Nu voiam să răcească, dar adevaratul motiv era să nu se mai uite Adam sau altcineva la ea. Chiar dacă deja au văzut-o în ipostaza aceea, le-a ajuns. Îmi era greu mie să mă concentrez pe ochii ei când o vedeam așa, dar mai lor. Lui în special.

Strâng cele trei pahare, adunându-le unul în altul și pornesc spre scările, pe care Cynthia le urca. Aștept să văd cum va reacționa, ce fețe va face, sunt curios dacă o să-i schimbe starea.

— Să nu uiți să stingi lumina, Dom.

— Nu uit, acum eram cu mâna pe întrerupător, spun stingând luminile și închizând ușa în spatele meu.

— Proastă alegere, acum nu văd nimic. Așa întuneric a fost și când am coborat?

    Nu. Deloc chiar, dar o să înțelegi imediat.

— Mergi ianinte cu încredere, nu vei păți nimic, sunt în spatele tău.

— Dominic, vorbesc foarte serios nu găsesc nici clanța, se agită nervoasă.

    Las un surâs să-mi părăsească gura, este atât de drăguță când se enervează.

— Uite, aici este clanța, spun și apăs pe clanță puțin, pentru a o lăsa pe ea sa deschidă ușa.