Dangerous Bonds

Capitolul 35-" Empty but saved"

~Cynthia~

     Anthony își desprinde mâna din părul meu și se uită lung la ușă. Salvată de clopoțel. Nu voiam să mă sarute. Nu voiam nici el, nici Alexander, nici nimeni în afară de Dominic.

    Îmi e atât de dor de el.

— Treci în spatele meu, Cynthia, îmi ordonă mai impunător ca niciodată.

    Își scoate armele de la spate și de la picior și înaintează. Deschide ușa larg uitându-se în stânga și dreapta. O altă bubuitură se aude. Vin în spatele lui în încercarea de a vedea ce se întâmplă. Anthony iese de tot afară din baie, iar eu îl urmez. Arunc un ochi timid în jur și atunci am vazut-o. Cassandra stătea în hol încremenită, la picioarele ei era un barbat al cărui sânge se întindea spre noi.

  Ce dracu s-a întâmplat?

   Mă uit la sângele care vine spre mine, văzându-mi propria reflexie în el. Un fior mă trece din cap până în picioare. Mă uitam la sângele unui om mort. Starea de greață mă cuprinde puternic și mă abțin din răsputeri să nu alerg spre primul wc.

   Îmi mut privirea de la omul decedat și ochii mi se întâlnesc cu cei ai lui Alexander care vine fulgerător de repede spre noi.

— Cassandra, Cassandra, strigă la fiica lui, dar aceasta stătea stană de piatră.

— Eu..eu...a vrut să..ai spus că dacă...să folosesc, vorbește, dar starea de șoc pe care o are o face să se împotmolească în cuvinte.

Abia acum observ că avea un pistol mic în mână la care nu-i dădea drumul. Lacrimile i se scurgeau cu încetinitorul pe față, iar ea încă nu se mișca din poziția în care am gasit-o.

— Anthony, du-o în cameră să se liniștească. Stai cu ea. Mircov, îl strică pe bărbatul care ne-a adus aici. Nici nu am văzut când au venit matahalele lui în dreptul nostru. Scapă de el.

    Alte trei persoane vin cu pistoalele îndreptate spre noi. Nu stau pe gânduri și apasă pe trăgaci. Sunetul gloanțelor îmi asurzeau urechile și nu puteam să mă mișc. Creierul meu nu părea ca are de gând să dea vreo comanda ca să mă dau din calea lor. Nu reușeam să fac nimic. Tot ce am putut să fac a fost să-mi închid ochii. Mâinile lui Alexander mă trag într-o încăpere fără pic de lumină. Mă trântesc la pământ instant. Furtuna gloanțelor îmi răsuna în cap și o frică imensă a pus stăpânire pe mine. Fiecare glonț pe care îl auzeam credeam că mă va atinge. Nu pot să respir. E prea mult. E prea mult pentru mine. Unde ești Dominic, unde ești? Mă ghemuiesc la perete și-mi las fața între genunchi. Și dacă exista o sursă de lumină, nu aș fi putut vedea ceva la cât de tare plângeam. Alte zeci de gloanțe treceau prin pereți exact deasupra capului meu, înnebunindu-mă.

— Opriți-vă, vă rog, opriți-vă, țip cu mâinele puse în cap, unghiile înfigându-mi-se în scalp. Nu mai rezist.

     Zgomotele nu se mai terminau. Gloanțe peste gloanțe, bubuituri peste bunuituri se auzeau constant și neîncetat. Simțeam că o să mor. Eram convinsă de acest lucru. Simțeam că oxigenul se termină. Că inima mi-a ieșit pe gât afară, amețeala puternică nu mă lasă să gândesc, iar senzația de vomă nu disparea.

    Când ușa încăperii scoate un scârțâit am știut că au venit după mine. Erau în cameră. Nu aveam scăpare. Mâini groase și puternice mă prind de talie să mă ridice. Mă trag înapoi la podea, ghemuindu-mă și plângând mai tare.

— Nu mă atinge. Nu mă atinge. Nu mă atinge, țip cu mâinile încă prinse în păr. Nu m...

— Cynthia, sunt eu, mă zgâlțâia, dar nu aveam curajul să mă uit.