Dangerous Bonds

Capitolul 22-"What if i told you that i love you?"

~Cynthia~

Intrăm cu toții în casa prietenei mele și a fratelui ei, descălțându-ne la intrare și dezbrăcându-ne de geci. Nu pot să mă opresc din a-l fixa cu privirea. Mă enervează foarte tare faptul că nu știu ce-i trece prin cap.

    De ce face asta? De ce nu mă lasă să fiu fericită?

— S-a întâmplat ceva? vocea îngrijorată a iubitului meu mă face să realizez că felul în care am plecat de pe pistă a fost total greșit.

Am plecat fără să spun ceva, pur și simplu dintr-o dată, iar acum va trebui să-i dau o explicatie.

       Explicație pe care nu aș vrea să i-o dau.

El nu avea de unde să știe că Adam a fost cel care m-a facut să reacționez așa. Cum puteam să-i spun adevarul? Suntem la început, dar tot nu pot să-i spun așa ceva. Nu se cade, nu este frumos. Sunt perfect conștientă că nu avem sentimente puternice unul față de celălalt, dar totuși, nu pot să îi explic motivul reacției mele, spunându-i așa ceva.

"Motivul plecării mele a fost Adam, care era vizibil gelos că noi doi suntem împreună. A să nu uit, am fost îndrăgostită de el patru ani de zile. Prima mea iubire. Știi cum e, se mai întâmplă." O să creadă că îmi pasă de el într-un alt mod, nu vreau să se iște o ceartă mai mare între ei, mai mare decât probabil o să fie, pentru că Adam se comportă ca un adolescent. Se comporta extrem de pueril.

— Nu, de ce mă întrebi?

— Ai plecat așa din senin, nu ai spus nimic, iar acum pari supărată, îmi explică el.

     Iar îl priveam de parcă tot ce spune este interpretat greșit. Nu vreau să creez o problemă, o altă problemă. O voi rezolva singură pe asta.

— Voiam să îmi iau telefonul din mașină, l-am uitat din nou înăuntru, Thalia mi-a dat mesaj să nu mai cobor că se pleaca spre casa lui Adam. Îmi uit cam des telefonul în mașină, nu știu ce am.

Grozav, prima minciună și suntem împreună de o oră. Sunt o iubită minunată.

Mulțumesc la Dumnezeu că am o imaginație bogată și o memorie bună, pentru că nu știu ce scuză sau ce minciună i-aș fi spus, dacă nu le aveam pe cele două, care teoretic erau adevărate.

— Știi că poți să discuți cu mine orice, nu? Relațiile se bazează pe încredere. Poți sa îmi spui dacă te supără ceva, parcă nefiind convins de răspunsul meu, mă îndeamnă să îi spun ce mă apasă pe suflet.

— Da știu, așa este, așa am să fac.

Și așa am să fac... de acum în colo. După ce discut cu Adam. Dupa ce îl trag la răspundere pentru reacțiile pe care le-a avut.

Întrebarea mea este: De ce îmi pasă atât de mult?

— Iubire?

— Mhm? sper să nu mă mai întrebe ceva la care să trebuiască să-l mint.

— Ai fumat cumva? mă întreabă amuzat, iar eu respir ușurată.

— Poate, puțin, puțin de tot, râd și eu.

— Ești atât de drăguță când râzi ca un copil.

— Hei ce faceți încă acolo? Veniți aici să jucăm ceva, strigă după noi blondina, care se afla în brațele lui Matt, având o mână după gâtul lui, iar el o mână după talia ei.

— Venim imediat, o anunț ca să fiu sigură că nu va striga și a doua oară.

— Sigur vrei să stăm aici?