WANTED

Capitolul 44

Mâinile lui Jason erau acum așezate pe spatele meu și cu toate că muzica era la maxim puteam să îi aud respirația regulată spre urechea mea.

- La ce te referi prin asta ? Mi-am așezat palmele pe umerii lui și am înghițit în sec.

- Tu doar raspunde-mi , vrei ca distracția să crească la un alt nivel ?

- Um...N-nu știu.

- Răspunsul e da. S-a depărtat ușor de mine și mi-a prins mâna apoi am facut o piruetă ceea ce m-am făcut să zâmbesc. Să mergem!

- D-dar Sandra ?

Nu mi-a raspuns însă m-a tras după el și l-am urmat nesigură până când am ajuns afară.Am coborât cu grijă puținele scări din fața casei până când am ajuns în mica parcare. Am fost surprinsă să văd că acum nu se mai aflau atât de multe mașini față de câte erau la început. Habar nu aveam ce vrea să facă însă îmi era puțin frică de ceea ce urma să se întâmple pentru ca nu aveam un sentiment foarte bun legat de asta.

Am continuat să merg după el până când am ajuns în fața porților imense în dreptul cărora stăteau aceiași oameni solizi și îmbrăcați in negru, și care acum erau larg deschise.  După ce am trecut de acele porți totul era pustiu. Jason doar ma trăgea după el pe acel drum drept iar pe mine deja ma dureau picioarele de la tocurile înalte.

- Serios , unde mergem ?

-Încă puțin.

Am oftat și am continuat să pășesc inainte. Tocurile mele scoteau niște pocnituri repetate atunci când făceau contact cu asfaltul. Am reușit să zăresc înaintete niște lumini iar când ne-am apropiat , în fața mea se aflau o mulțime de oameni care stăteau în jurul a câtorva mașini.

- Jason,ce se întâmplă ?

- Oh,o să te distrezi de minune.

Deja eram destul de speriată. Totul devenea din ce în ce mai ciudat . Cand am ajuns mai aproape de toată mulțimea aceea , Jason m-a tras spre câteva persoane care stăteau în cerc. Am fost surprinsă să văd aceleași persoane cu care am stat la masă,chiar si pe Sandra. Jason deja a inceput sa vorbeasca cu încă doi tipi despre ... habar nu am ce , asa ca m-am apropiat de Sandra.

- Ce se intampla aici ? Sunt confuza.

- Imi pare rau pentru băuturi,am plecat imediat ce am auzit de cursa.

- Cursa? 

- Da. O cursa cu masini,nimic neobisnuit la petrecerile de genul asta . Cine ajunge primul in punctul de unde a plecat,castiga. Vezi tu,de aceea casa asta este construita desparte de oras. Politia nu pierde nici macar o ocazie.

Am inghitit in sec si am dat afirmativ din cap in semn ca am inteles tot ce a spus. Stiam eu ca asta nu miroase a bine.

- Hei,nu fi asa speriata.Totul o sa fie bine. Cel mai bun sa castige! Mi-a zambit si s-a indepartat de mine,mergand spre una dintre masinile care stateau asezate la rand,fiind pregatite pentru așa zisa cursă.

- Esti gata? I-am auzit vocea lui Jason si m-am intors pentru a-l privi.

- Pentru ce sa fiu gata? 

- Pentru distracție. Mi-a facut semn spre acele mașini iar eu am ramas cu gura intredeschisă.

- În nici un caz! Am accentuat fiecare cuvânt in parte si mi-am încrucișat brațele la piept.

- Ei haide,nu fi o fricoasă...ca de obicei!

- Nu ma urc in masina aia,nu vreau să mor.

- Ai încredere în mine,o să ne distrăm de minune.

- Am spus nu!Nu mă urc in nici una dintre acele mașini si punct.