WANTED

Capitolul 16

Am avut parte de o seară nu tocmai liniștită. Somnul nu reușea să mă cuprindă. Mintea mea era mult prea ocupată punându-și întrebări despre ce naiba s-a întâmplat în urmă cu câteva ore. Care erau posibilitățile ca persoana salvatoare a tatălui meu să aducă în același peisaj persoana care mi-a făcut viața un iad?
Atingerea sa încă îmi rămăsese imprimată în piele și acum, după ce aproape mi-am iritat pielea cu buretele de baie, sperând să scap de senzația care mă terifia.

Cu cât încercam să mă concentrez pe somn cu atât ma simțeam mai plină de energie și gata să îmi imaginez cele mai negre gânduri. Salteaua mă incomoda și perna parcă nu reușea să stea așezată pe placul meu indiferent de câte ori îi schimbam poziția.

Așadar, după aproximativ patru ore de somn m-am ridicat din pat și mi-am prins părul ciufulit într-o coadă lejeră la spate. Intrând în baie nici măcar nu am vrut să-mi acord atenție prea multă în oglindă. Știam că arăt ca un zombi.

Ajunsă la parter nu am fost deloc uimită de faptul că eram singură. Părinții mei erau mult prea ocupați la job și nu petreceau prea mult pe acasă. Așa a fost încă de când eram în școala elementară. Ținând cont de faptul că nu eram supravegheată mai deloc, cu excepția vecinei noastre Harriet care ulterior a murit, puteam deveni un copil problemă. Din fericire, toată viața mea am fost fix opusul.
Dar cu fratele meu, Daniel, treaba stătea cu totul altfel. Era un copil activ, îi plăcea să exploreze și să aibă parte de toată atenția celor din jur. Cum era și evident, părinții mei nu erau în stare să-i ofere aceste lucruri așa că decizia cea mai bună a fost ca el să locuiască alături de bunica din partea mamei, care îl iubea nespus de mult.

Mi-am pregătit un castron în care am amestecat cereale cu lapte. Stomacul mă strângea încă de seara trecută și nu știam dacă era de la faptul că nu am prea mâncat sau de la faptul că el a fost acolo. Aveam de gând să merg la Ashley să o vizitez. Nu o mai văzusem de câteva zile și mă întrebam de ce nu îmi răspunde la apeluri. Eram recunoscătoare că îmi era prietenă. Deși eram la poli total opuși privind comportamentul și atitudinea, o simțeam că pe o soră.

Mi-am luat geaca de piele și am încălțat botinele apoi am plecat nerăbdătoare să îmi revăd prietena. Ashley nu era foarte departe de casa mea, ne despărţea o singură stradă.

Ajunsă acolo apăs pe sonerie și aștept câteva secunde până când ușa se deschide. Îmi răspunse mama ei care zâmbește imediat ce mă vede. Era o persoană deosibită şi deşi avea 37 de ani, părea extrem de tânără.

- Bună ziua, doamnă Johnson!

- Bună, scumpo! Spune pe un ton cald și mă îmbrățișează scurt. Ashley este în camera ei.

- Ok, mulţumesc frumos!

În timp ce urc scările nu ezit să privesc fotografiile de familie ce erau așezate estetic pe perete. Ajunsă pe holul destul de strâmt zâmbesc când văd că ușa de la camera ei era întredeschisă.

- Hei! Rămân în ușă și îmi încrucișez brațele, fiind gata să o iau puțin la rost pentru faptul că îmi ignora mesajele si apelurile.

- Caitlin!

Vine spre mine şi mă prinde într-o îmbrățișare strânsă. Când se desprinde din îmbrățișare îi remarc fața palidă și cearcănele de sub ochi. Bursc inițiativa mea de a o certa a dispărut.

- Ce s-a întâmplat cu tine? Vocea mea a sunat mai dramatic decât o auzeam în capul meu.

- Nu am fost în apele mele zilele astea. Stai jos, îţi povestesc.

Brusc stomacul mă strângea și mai tare și nu era din cauza mâncării. Pe o parte eram curioasă să aud ce are de spus dar pe de altă parte, văzând-o așa, îmi era frică de ce urma să îmi dezvălui.