WANTED

Capitolul 17

Author P.O.V

Imaginea sumbră pe care o avea Caitlin în față o făcea să vrea să își frece ochii pentru a verifica dacă vede bine. Din toate scenariile pe care și le făcuse în cap în timp ce bărbatul brunet o ducea spre el, nici unul nu s-a potrivit cu ce se întâmpla acum.
Rămăsese blocată, întrebându-se ce caută acolo. Știa doar că orice lucru îl implica pe Jason nu duce nicidecum pe o cale bună și asta îi făcea pielea să se zbârlească.

- Ieși! Dacă am nevoie de tine te voi chema! Rostește plin de tensiune privind cum bărbatul lasă capul în jos și părăsește încăperea.

Atenția amândurora este captată de un sunet slab. Bărbatul ce stătea întins pe tragă a lăsat un tuset să îi părăsească gâtul urmând un mic scâncet de durere.

- Am nevoie ca tu să îl ajuți! Am reușit să țin situația sub control însă nu am idee ce să îi mai fac!

- E-eu? De ce eu? De ce nu chemați o ambulanță? Starea de șoc încă era prezentă în corpul ei. Fiind o persoană empatică și văzând persoana care se chinuie o făcea să își piardă mințile.

- La dracu cu ambulanța, Caitlin! Nu avem timp de asemenea căcaturi!

A știut dinainte să pună în practică ideea de a o audce că avea să îl enerveze și mai rău decât este. Să cheme o ambulanță? Cum se presupune că ar trebui să explici unui doctor că persoana rănită are un glonț în corp. Lucrurile ar fi mers cu totul altfel dacă doctorul cu care ținea legătura ar fi răspuns la nenumăratele apeluri. Acum singura salvare era ea.

Ea face pași, reținută, spre corpul îndurerat de pe tragă. Observă lângă aceasta, pe podea materiale îmbinate în sânge semn că persoana a pierdut mult sânge. Își duce privirea sfioasă spre Jason și observă în spatele lui, pe un blat din marmură, împrăștiate câteva ustensile medicale.

- Ai alcool aici? Întreabă ea în timp ce merge să analizeze ustensilele.

- Alcool? Era foarte nedumerit dar nu avea de gând să mai pună întrebări. Deja pierduse prea mult timp.

Părăsește rapid încăperea iar Caitlin se întoarce și îi verifică pupilele bărbatului. Starea lui era una deplorabilă dar spera că îl poate salva. Nu se mai gândea la faptul că a fost din nou luată cu forța și adusă undeva unde nu voia. Adrenalina îi făcea inima să bată haotic. Trebuia să facă ceva.

Jason revine cu o sticlă de whiskey și i-o însemnează, fiind curios de ce avea să facă cu ea. Ea deschide sigiliul sticlei și o desface apoi o duce spre bărbat.

- Bea! Îi spune pe un ton strict și bărbatul se supune, luând guri mari din băutura care îi ardea gâtul.

După câteva minute ea îi ia sticla ce avea acum amprente de sânge pe ea și îl avertizează că ce va urma să facă o să doară destul de tare. Strânge ușor din dinți și lasă alcoolul să curgă pe rana sa. După cum era de așteptat un urlet gutural de durere sparge liniștea camerei.

Toată procedura a părut că a durat o veșnicie dar după aproximativ o oră ea a reușit să îi scoată glonțul ce îi străpunsese partea inferioară a abdomenului. Neavând la îndemană ac și copci a hotărât că cea mai bună decizie pe care ar putea-o lua este de a-i închide rana lipind de piele lama unui cuțit încins la flacăra focului.
Asta urma să îi lase o cicatrice destul de urâtă dar cu siguranță faptul că a rămas în viață conta mai mult.

- Am reușit să îi scot glonțul dar tot are nevoie să îl consulte un medic real. Rostește ea în timp ce îl privește pe bărbatul ce acum avea ochii închiși.

Își privea palmele pătate de sânge și acum că adrenalina îi dispăruse din corp nu putea crede că s-a descurcat într-o asemnea situație. Observase că și-a murdărit inclusiv tricoul.

Jason i-a propus să meargă după el, lăsând-ul pe Derek să îl supravegheze pe bărbat. Intrând în lift s-a lăsat pe genunchi și și-a lipit podul palmelor de frunte. Era vizbil afectată de situație dar până și el părea destul de extenuat. Ajunși la etaj a condus-o într-o cameră ce părea a fi un dormitor amenajat. Nu era foarte mobilat, interiorul fiind decorat cu o saltea neagră în mijlocul camerei și un dulap.

A lăsat-o să pășească în baie pentru a se curăța. Văzând apa colorată în roșu lăsată în urmă o făcea să vrea atât de tare să vomite dar se abținea cu toată forța.

- Chiar m-ai urmărit în tot acest timp? Cuvintele îi părăsesc gura rapid după ce s-a gândit la tipul brunet.

- Doar nu credeai că te las liberă și nesupravegheată! O spune pe un ton calm iar ea oftează.

Acum se gândea doar la faptul că nu va mai ieși niciodată din casă fără ca cineva sa o urmărească la fiecare pas. Se simțea constrânsă de acest lucru.
Îl observă cum vine spre ea și își plasează palma pe obrazul ei, frecându-și degetul mare de zona de sub tâmplă.

- Ai ratat un loc!

Privirile lor se întâlnesc și timpul parcă rămâne în loc pentru câteva secunde. Parfumul ei îi invadă nările. Un parfum floral, destul de subtil.
Privind-o se simțea asemeni unui magnet, ca și cum ea îl făcea să vrea sa se apropie din ce în ce mai mult. Mutându-si atenția asupra buzelor ei pline și roz nu a mai putut rezista tentației.

Fără a-i da vreun semn, și-a năpustit buzele asupra alor ei iar brațul lui i-a înconjurat talia, lovindu-i corpul de al său. A simțit-o destul de încordată la început dar pe parcurs ce el continua sa adâncesscă sărutul ea își mișca ușor ezitant buzele în concomitent cu ale lui.
Înaintand sărutul el a realizat de ce a preferat să o țină departe de el. Îl făcea să simtă chestii, si nu doar faptul că masculinitatea lui se întărise atât de tare doar din pricina unui sărut banal, ci lucruri reale pe care el le detesta.

- Îți voi vira o sumă de bani ca răsplată pentru ce ai făcut! Spre deosebire de acum câteva minute când o flacără se intensifica între cei doi, el se desprinde rece de ea și merge spre dulapul din încăpere.

- Nu am nevoie de nici o sumă de bani, am nevoie să mă lași în pace! Vocea ei tremura dar cuvintele s-au auzit destul de clar. Nu vreau să fiu implicată în ceea ce faci tu!

- Se pare că ești mai mult decât implicată! Felul în care o spunea o făcea să fie atât de nervoasă.

- Nu vreau să am nici o legatură cu tine! Se apropie de el mai curajoasă decât niciodată.

- Vrei să spui că nu ti-a plăcut? Se întoarce spre ea și îi lasă un tricou pe piept pe care ulterior ea îl prinde cu mâna.

- Ce să îmi placă? Spune nedumerită și analizează tricoul pe care nu realiza de ce i-a fost dat.

- Sărutul! Vocea lui nu mai era atât de calmă dintr-un motiv pe care nu îl știa.

- De ce ai făcut asta? Ezită ea să răspundă la întrebarea lui. Nu putea nega că sărutul lui era unul plăcut dar alegea să lase la o parte acest gând. Până la urmă îl ura doar prin simplul fapt că e un criminal.

- Fac ce doresc, atunci când doresc!

Răspusul lui a făcut-o să își înghită orice altă replică. Apele erau calme și nu voia să mai riposteze.

- Schimbă-ți tricoul și te voi duce acasă!

Next ⇝